Au desființat echipa națională!

„În viața mea n-am mai pomenit așa ceva!…“ Oare de cîte ori, frați români, n-am mai auzit această formulă? Cum vine un viscol, o inundație, o secetă, ceva, gen, televiziunile găsesc un om mai în vîrstă, consacrat pentru repetarea acestei incantații, precum, în alte religii, o mantră. Din păcate (sau, mai știi, poate că din fericire), noi, românii, avem memoria scurtă. Pe parcursul vieții fiecărei generații, am prins tot felul de dezastre meteo. Le-am și uitat. Iar cînd vine din nou, cumva ciclic, un dezastru similar, ne place să repetăm: așa ceva n-am mai văzut în viața mea! Nu negăm efectele nefaste ale încălzirii globale, chiar e o problemă serioasă. Totuși, un meci precum Topola-Steaua/FCSB, zău, chiar n-am mai prins în viața noastră de iubitori ai fotbalului. Un prieten care-i mare prof de mate la Universitatea București (nu-i divulgăm numele, că-i bun prieten și cu Nicușor, care-i frate cu Cîine din Tineretului) ne-a declarat, sub pecetea confidențialității, că dînsul a mai prins așa ceva, chiar pe teren. Dom’ profesor era, pe atunci, un talentat tînăr Under 21 de la Avîntul Cîrlogani. A fost un meci epic, cu adversarii din altă comună a județului Olt, înainte de 1989. La nivel european (să-i zicem…), pe bune, tot nu ne amintim un asemenea meci, precum Topola-Steaua (4-4, 6-6, două duble, ca la table). Nici nu mai pomenim de spectaculoasele răsturnări de scor și de situație… Ca statisticieni improvizați, singurul meci comparabil ar fi România-Iugoslavia (4-6), prin ’77, cînd a dat Vigu gol în minutul 2, ne-a dat Susici vreo trei boabe și s-au calificat spaniolii la Mondialele din Argentina. Acum, iacătă, cu Topola (care-s și sîrbi, și unguri) a fost și mai și. A fost ceva complet de nepriceput – pentru cei care mai cred, naiv, că un meci de fotbal se desfășoară doar dintr-o perspectivă rațională. Rațiunea este esențială. În baza rațiunii construiești (bugete, echipe, sisteme de joc etc.) Da’pe teren, fir-ar să fie, din cînd în cînd îți mai apar tot felul de nevăzute. Deși nu se știe dacă Steaua va repeta, joi, minunea lui Dinamo cu Liberec, uite că FCSB (adică Steaua) mai intră încă o dată în analele UEFA. După recordul lui Duckadam, mai înregistrează și scorul ăsta neverosimil, cu Topola. Asta e o chestie care ține pur și simplu de limitele perceperii raționale a jocului de fotbal. Uită-te și la nemți! Pe ei îi credeam mai cerebrali, nu ca noi, balcanicii. Da’ ți-ai găsit… Bayern-Schalke: 8-0. Adicătelea, cum ar veni, Schalke 0-4 în prima repriză, 0-4 într-a doua. E tot un scor istoric. De maidan. Așa ceva nu s-a mai pomenit în Bundesliga, de cînd există clasicul duel dintre aceste titrate formații. Se răsucește săracu’ Hitler în cazanu-i cu smoală. Bavarezii i-au umilit echipa de suflet, nemțească și muncitorească, cu goluri înscrise de slavii Lewandowski sau Goretzka și de mai puțin arienii Gnabry, Sane, Jamal Musiala. A dat și Müller o boabă, e drept. Da’ nouă ni se pare că fotbalulăsta– așa cum a fost, cum e, cum o fi – se sustrage mereu viziunii unor dictatori, a celor care-și imaginează jocul perfect. D-aia și iubim fotbalul, dacă-l iubim. Ne oferă din cînd în cînd niște chestii, faze, scoruri pe care judecata rațională nu le poate pricepe, pur și simplu. Vom vedea mereu ceva de povestit, chiar și (mai ales) după astfel de meciuri stranii, pentru a mărturisi: așa ceva n-am mai văzut în viața mea! Hai fotbalul! Hai România! Hai omenia!