Traian Rece este exemplul perfect al profitorului post 1989 care pune mâna pe ceva ce nu-i aparține și, când e rugat să dea înapoi proprietarilor de drept, începe să se tăvălească pe jos, să lovească polițiștii cu propria odraslă, să stropească organele cu lapte matern, să scuipe, să înjure și să amenințe cu procurorii sau cu tribunalele.
Traian Rece, fiul lui Marin și al Gheorghiței,
născut pe 25 octombrie 1954, a intrat în viața publică românească în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, când, o spun mai multe surse, a ieșit în stradă alături de alți români, protestând împotriva regimului Ceușescu, în noaptea de după ultimul miting al dictatorului. Ulterior, Traian Rece a pretins că ar fi fost rănit prin împușcare în acea noapte, deși în dosarele revoluției scrie: “Potrivit raportului medico-legal nr. A.1/8450/1991 Traian Rece a prezentat urme ale unui traumatism gambier care a putut data din decembrie 1989 şi care a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. Nu s-a putut stabili modul de producere a traumatismului”.
Pentru că s-a dus el la tribunal ca să depună, în ianuarie 1990, actele pentru înființarea Asociației 21 decembrie, împreună cu Tania Șiperco, Traian Rece apare în acte drept primul președinte al acestei asociații a revoluționarilor, deși primul președinte ales a fost Alexandru Nancu.
Despre faptele de revoluționar ale lui Traian Rece informațiile sunt oarecum amestecate. Unii, guri rele, fără îndoială, spun despre el că era șef de sală la Athénée Palace și că revoluția lui a însemnat să ducă tăvi cu sandvichuri în CC, întorcându-se pentru aprovizionare cu buzunarele pline cu dolari. Răutăți neconfirmate istoric. Rece însuși spune doar că a fost membru al primului guvern, ocupând pentru câteva minute funcția de ministru al Turismului (normal, lucra în restaurantul unui hotel, se pricepea) și a fost cooptat și în al doilea guvern, al lui Vlad și Gușă, deci a prins, în total, cam jumătate de oră ca ministru în două guverne. Ceea ce nu-i de colo.
Cu o biografie în linii mari dubioasă,
Rece mai mult se laudă decât poate demonstra ceva, dar asta nu l-a împiedicat niciodată să se avânte, să ceară și să pretindă.
În perioada înc are a fost senator de Constanța din partea PSD (200-2004) a fost trimis în judecată pentru complicitate la delapidare, procurorii pretinzând că, sprijinit de angajați ai Administrației Financiare, ar fi încasat rambursări ilegale de TVA ce au dus la un prejudiciu de peste nouă miliarde de lei vechi. Cum Rodica Stănoiu a renunțat, în 2004, la cererea de ridicare a imunității, Traian Rece a scăpat și el de acuzații, putând să-și vadă liniștit de afaceri, în continuare.
Cât a fost senator, Traian Rece n-a stat cu mâinile în sân și a reușit să cumpere de la stat societatea Agrodelta Sireasa, cu 3.800.000.000 de lei vechi, adică 380.000 de lei din zilele noastre. O nimica toată, mai ales că societatea avea deja, din 1998, două contracte de concesiune pentru terenuri agricole în Deltă însumând aproximativ 10.000 de hectare.
După ce a cumpărat de la stat
Agrodelta Sireasa, Rece a reușit să-și treacă în patrimoniul societății, ilegal, 40 de kilometri de diguri aflate în domeniul public județean. În 2008, Curtea de Apel Constanța a dat o sentință prin care cele 40 de kilometri de diguri revin și de fapt, nu doar de drept, în proprietatea CJ Tulcea, dar acest lucru nu -a împiedicat pe Rece să pretindă în continaure că el este proprietarul de drept al digurilor, să ceară despăgubiri atunci când acestea au fost sparte pentru a diminua efectele inundațiilor etc., etc.
Astăzi, societatea lui Rece
nu mai are decât un singur contract de concesiune încă valabil, celălalt expirând în octombrie 2017, cu doar 10 zile înainte de aniversarea personajului. Acest al doilea contract, cel încă valabil, expiră, la termen, în octombrie 2018, dar a fost deja atacat în instanță pentru nerspectarea clauzelor, căci de prea multă vreme concesionarul folosea, ilegal, îngrășăminte chimice interzise de legea Rezervației
Fiul lui Marin și al Gheorghiței, Traian, e ușor disperat. Agrodelta Sireasa îi aduce, anual, milioane, fără ca el să facă mare lucru. Subvențiile sunt grase, terenul mănos, legea e făcută pentru a fi încălcată, așa că lucrurile îi merg din plin, cifra de afaceri crește, milioanele curg. Sunt atât de multe milioanele acestea, încât fiul lui Marin și al Gheorghiței, Traian, își permită să cumpere ziariști, să plătească advertoriale, să defileze cu o gașcă de avocați din care nu lipsește nici judecătoarea care, în 2008, decisese că digurile nu-i aparțin.
Părându-i-se că e de neatins, fiul lui Marin și al Gheorghiței, Traian, se crede atât de tare încât își pune utilajele în calea unor investiții publice, făcute pe terenuri aparținând statului, sapă șanțuri astfel încât poliția să nu poată trece, și tot așa. Iar în pauze găsește timp să facă plângeri la DNA, să mai deschidă o acțiune la tribunal, să mai amenințe puțin, să înjure, să spumege.
Justiția, așa cum e ea, își face treaba, dacă e lăsată în pace și, probabil, și-o va face și în cazul acestui băiet obraznic, dar, până atunci, 200.000 de oameni, câți locuiesc în județul Tulcea, pierd, ba mai sunt și tratați cu dispreț de acest parvenit care nu înțelege că i s-a dus timpul și trage cu dinții de terenurile pe care deja le ocupă ilegal. În definitiv, de aia a murit el la revoluție, ca să-și poată bate joc de oricine vrea, ca un adevărat șef de sală.