Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri cu cîmpul magnetic

Zoom Aventuri cu cîmpul magnetic

Unul dintre cele mai speciale lucruri care i s-au întîmplat planetei noastre, fără de care viața nu ar mai fi fost deloc la fel (sau deloc, punct) este cîmpul magnetic. Pe scurt, cîmpul magnetic acționează asupra particulelor pe care s-au îngrămădit sau de pe care s-au extras electroni (ioni negativi și pozitivi). Iar dacă vorbim de cîmpul magnetic al Terrei, grație capacității sale de a modifica traiectoriile ionilor, acesta se manifestă ca un scut în calea vîntului solar, ferind astfel Pămîntul de particule electrice provenite din Soare. Care particule, nedeviate, ar face prăpăd cu viața pe planetă.

Din fericire, miezul de fier topit din inima Pămîntului, în mișcarea sa continuă, generează un complex cîmp magnetic care formează un soi de cîmp de forță în calea radiației solare. Și care arată ca și cum ar proveni dintr-un gigant magnet ca o bară, cu un pol nord și unul sud, protejîndu-ne pentru totdeauna de radiațiile ucigașe dinspre Soare. Dar este oare așa? Nu este posibil ca Terra să rămînă, cumva, “în fundul gol”, fără cîmp? Răspunsul este “Da, e posibil”. Cel puțin, este posibil ca polii nord și sud ai supermagnetului să facă schimb de locuri, printr-un proces încă deloc lămurit, care dă magnetul peste cap. S-a și întîmplat, aparent, de cel puțin cîteva sute de ori de-a lungul istoriei de vreo patru miliarde de ani a Terrei. Iar cînd inversia asta de poli se întîmplă, nu e brusc, gata, “azi-noapte sudul s-a schimbat cu nordul, viața merge mai departe, aveți doar grijă la busole”. Nu. Procesul de inversiune poate dura mii de ani, cîmpul poate ajunge să aibă poli la Ecuator, sau mai multe perechi de poli, sau poate să fie atît de slab încît să nu mai fie în stare să protejeze viața. Destul de neplăcut! Aaa, și să vă mai zic una: faptul că, aparent, a trecut cam mult de la ultima inversiune magnetică, iar cîmpul scade cu vreo 5% pe secol, i-a făcut pe unii cercetători să parieze pe o schimbare de poli în următorii două mii de ani. Sîntem complet nepregătiți pentru așa o aventură, mai ales în epoca asta a electronicii. Să vă explic: cel mai ușor înțelegeți proporțiile unui dezastru fără-cîmp-magnetic dacă vă povestesc despre evenimentul Carrington. S-a întîmplat în 1859, a fost prima furtună solară observată și una atît de uriașă încît a provocat incendii la stîlpi de telegraf și aurore solare în Cuba! Nu a rămas Terra fără cîmp, dar e ca și cum ar fi fost. Ei, o super-erupție solară sau, tot pe-acolo, o scădere serioasă a cîmpului magnetic terestru ar avea, astăzi, efecte mult mai rele decît acum 150 de ani. În principiu, pentru că mai tot ce ne înconjoară se întîmplă grație curentului electric și electronicii, iar căderea cîmpului electric ar face toate divaisurile extrem de vulnerabile în fața radiației solare. Gîndiți-vă: lumină, căldură, apă curentă, aer condiționat, Internet, GPS… toate se bazează pe electricitate. Care merge numai dacă sistemele sînt izolate de radiația solară. Cine le izolează? Cîmpul magnetic!

Acum, șansele ca mîine să se dea cîmpul magnetic peste cap sînt mici. Dar o super-furtună solară se poate întîmpla mult mai ușor și ar fi, alături de ceva super-bacterii, cel mai plauzibil sfîrșit al civilizației. Cînd a trecut sfîrșitul lumii din 2012, am și scris o serie despre supraviețuirea în “sălbăticie”, pentru că – ziceam și atunci – nu de sfîrșitul lumii ar trebui să ne temem, ci de al civilizației. Nu e deloc o idee rea să știm cum se aprinde focul sau cum se obține apă fără robinet. Nu de alta, dar poate nici nu e nevoie de apocalipsă prin colțul nostru de lume ca să ne trezim în situația de supraviețuire.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]