Ședințele în care erau analizate cererile pentru tot felul de autorizații – de la pescuit comercial la incendiere vegetație uscată și până la construcții – au fost pentru mine un prilej extraordinar de a scana oceanul de neputință în care fusese scufundată Administrația acestei Rezervații a Biosferei. Sună pompos asta cu biosfera, dar te lămurești repede cât de complicat este ghemul de combinații, legi, regulamente și apucături care trebuie descâlcit. Iată un exemplu: doi tineri din Sulina și-au construit un foișor în curte – patru stâlpi din lemn cu un acoperiș. Fac turism, totul cu acte în regulă, și vor să aibă o masă în curte, sub umbrar. S-au apucat de construcție și între timp au venit la ARBDD să ceară autorizație. După discutarea cauzei în ședință, o echipă face descinderea în teren și constată că foișorul era deja în construcție. Ajungem la a doua ședință… Având în vedere că cererea de autorizare este ulterioară începerii construcției, nu poate fi emisă autorizația decât după demolarea stâlpilor și ce mai ridicaseră oamenii pe acolo. Așa zice legea, așa se face. I-am privit pe cei doi tineri exasperați. Au avut măcar bunul-simț să ceară o autorizație de construcție și acum trebuie să demoleze un amărât de foișor.
– Mă bucur că cei de la Reglementări aplică legea ca la carte, dar am și eu o nelămurire, că tot este reprezentantul Comisariatului aici… zic eu întorcându-mă spre cel care începuse să mă privească defensiv.
– Casa din cărămidă de pe Păpădia, aia cu gard care închide vreo 6.000 de metri pătrați, cu staul de vite și magazii… totul ridicat ilegal. De ani de zile… pe domeniul public de interes național al Rezervației… Ce s-a mai întâmplat? Echipa mobilă a făcut trei constatări acolo, a dat amenzi. Ați mai trecut și voi pe acolo?
– Și ce să le facem? îmi zice cel de la Comisariat. Mai mult decât să le dăm amenzi, pe care ei le contestă, nu putem să facem. De dat jos clădirea, nu putem… decât împreună cu instituții abilitate, specializate în așa ceva.
– Ați făcut o adresă, așa cum am vorbit? Garda de Mediu, aia cu disciplina în construcții?
– O să facem…
A urmat apoi o reclamație venită pe e-mail. Cei de la Reglementări discută un caz mai deosebit. Este vorba despre o reclamație făcută de un turist german, care trimite și fotografii. El reclamă că un operator de turism, a cărui barcă se vede foarte bine în imagine, își ducea clienții peste pelicanii creți care cuibăresc în zonă. Cu alte cuvinte, intră până în gușa pelicanului pentru ca pantofarii să facă fotografii cu telefonul. Neamțul era birdwatcher pasionat, cu aparatură foto profesională, cu teleobiective, venit special pentru a face fotografii legal și corect păsărilor. Ajuns acasă, ne-a trimis mail-ul.
– Știe cineva cine este operatorul asta de turism?
– L-am identificat după barcă. A primit acum două luni autorizația pentru activitatea de turism și plimbări/transport turiști cu barca.
– Bun! Îi retragem autorizația! conchid eu.
– Nu cred că putem… îmi zice o doamnă de la Reglementări. Nu avem o metodologie clară prin care autorizația, odată eliberată, poate fi și anulată. Ne poate da în judecată și are șanse mari să și câștige.
Poate că mă tromboneau, poate că îl știau pe individ și încercau să pună batista pe țambal… Mă întorc spre reprezentatul Departamentului Juridic:
– Cum îl ardem pe ăsta?
– Dacă vreți, semnați dumneavoastră hârtia prin care anulați autorizația… Dar vă atrag respectuos atenția că se poate îndrepta împotriva dumneavoastră pentru abuz. Fotografiile neamțului pot fi contestate, iar neamțul, ca martor, e greu de adus… Foarte probabil să nu mai calce în viața lui pe aici.
Următoarea speță: autorizație de construire pensiune cu piscină într-un sat din Deltă. Un teanc de hârtii, schițe, studii de impact, autorizații.
– Am și eu o întrebare… opresc eu abrupt dizertația. Unde o să ajungă apa menajeră de la cei 12 turiști cazați acolo și mai ales apa clorinată de la piscină?
– Avem fosă septică… îmi zice proiectantul.
– Au nevoie de un contract cu o firmă de vidanjare… îmi zice cea de la Reglementări.
– Avem!
– Știți voi o firmă care face vidanjări în Deltă?
Era o întrebare retorică, și totuși toți au contracte de vidanjare a foselor, că așa zice la lege. Unde se duce zeama din fose… asta este altă poveste.
– Și să știți că în sat este finalizată canalizarea, cu stația de filtrare… continuă responsabila cu dosarul.
– Când va fi dată în funcțiune?
– După ce se vor face branșamentele la fiecare casă. Asta înseamnă că vom trece în autorizație branșarea la canalizare ca obligație.
– Când se va întâmpla asta? insist eu.
– În maximum un an, după câte am înțeles de la Primărie, zice doamna de la Reglementări.
– În aceste condiții, vidanjarea fosei este o soluție temporară… mai zice ea.
Rețeaua de canalizare a fost făcută de un personaj controversat din Deltă, adept al autonomiei administrative. Între două manifeste care îndeamnă locuitorii la răzvrătire, băiatul mai ciugulea proiecte pe bani europeni, așa cum era și canalizarea asta. Canalizare care a costat milioane de euro, făcută astfel încât țevile au fost îngropate în digul de protecție, adică mai sus decât satul. Fără pompe, toată haznaua ar curge înapoi în pensiuni. Dacă s-ar aplica obligativitatea existenței infrastructurii destinate managementului apelor uzate, aproape toate construcțiile din Deltă ar fi oprite, toate autorizațiile de funcționare ar fi anulate. Turismul, așa cum îl știm noi astăzi, ar fi închis, iar asta – din punct de vedere economic și social – ar fi un dezastru pe care nu și-l poate asuma nimeni.
fac acum o legatura la articolul anterior. Acolo spuneati ca comisarul european, samd. De ce nu a fost redirectat acest turist german sa trimita pozele si la Comisia Europeana, la acel comisar european? De ce? Iata inca un argument ca comisarul sa intreprinda si alte vizite, sa le zicem inopinate…. insa sint eu naiv si stupid.
Da, am putea traduce serialul si sa-l trimitem la Comisia Europeana, ce spuneti domnule Malin?
Doar in Romania: Daca vrei sa respecti legea, poti fi acuzat de abuz!
Articolele se constituie într-un adevărat rechizitoriu ce poate sta la baza unor cercetări care să stopeze situaţia devastatoare în care se află acest loc biecuvântat de Dumnezeu, iubit de oameni şi jefuit de nemernici ce rămân nepedepsiţi dacă persoane ca autorul sunt îndepărtaţi de acest focar de nereguli strigătoare la cer !
Eu altceva am inteles – ca nu se mai poate face nimic dar acest serial merita sa intre in manualele scolare, este radiografia romaniei capitaliste nu numai a Deltei Dunarii.
Va multumesc pentru acesast serial si cred ca toti adevaratii iubitori ai deltei sunt in asentimentul meu!
Sa va dea Dumnezeu sanatate!