Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei (VI): Chilia, chimia, Delta, România

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei (VI): Chilia, chimia, Delta, România

Mergeam pe drumul de macadam spre Chilia Veche pentru a mă întâlni cu pescarii de acolo, la invitația primăriței, iar pe la jumătatea distanței am coborât geamul pentru a face fotografii miilor de gâște sălbatice venite aici să se hrănească din brazda proaspăt întoarsă. Hurducăiala mașinii făcea imposibilă însă orice încercare de a obține un cadru acceptabil, așa că i-am făcut semn șoferului.

– Oprește, vreau să vedem ce e așa de bun pe câmpul asta,  dacă au venit aici atâtea gâște… îi spun celui din echipa mobilă aflat la volan.

Pășim încet peste tarla, încercând să nu speriem păsările. Sunt undeva la sute de metri de noi, este un zgomot inconfundabil de gâlceavă păsărească, gâgâitul ca de trompetă umplând câmpul și cerul până la orizont. Este o simfonie în cabală, pe care doar cei care iubesc cu adevărat Delta o și înțeleg. Bine că este închisă vânătoarea…

Agentul ecolog pășește în fața mea și îmi face semn după câțiva metri să mă opresc. Se apleacă și culege ceva din pământul reavăn, mai face un pas și mai culege ceva. Întinde palma și îmi arată două semințe de floarea-soarelui.

– Vedeți pata asta de culoare roșie la baza seminței? Înseamnă că este tratată…

În Deltă este interzis să folosești chimicale în agricultură, totul ar trebui să fie “eco”. Numai că atunci când am fost numit guvernator am găsit și o minune a înțelegerii conceptului de “agricultură bio”, o listă de substanțe chimice care făceau excepție de la această interdicție. Am anulat imediat acea aberație, cu toate sfaturile că nu ar fi bine să fac așa ceva, având în vedere ce “coaie mari” au concesionarii…

– Cum să îi prindem, dacă vin noaptea cu barje pe Dunăre, nici dracul nu-i știe?… îmi zice agentul ecolog încercând să nu distrugă corola de minuni a lumii.

Semințe tratate, simfonia gâștelor sună în falset. Cât de toxice sunt pentru  păsări?

– Să știți că de la faza de pe câmpul Sireasa, când au murit mii de păsări de la semințele tratate cu Furadan, nu am mai găsit mortalitate în perioada asta în care se fac însămânțări în agricultură.

Și mai este ceva… Mirosul ăsta înțepător de urină de oaie care a impregnat pământul, scoarța sălciilor, văzduhul, solzii peștilor. Nu se văd, dar poți bănui turmele celor peste 100.000 de oi care pasc acolo unde ar fi trebuit să fie tărâmul lebedelor. Un miros înțepător, de fermă părăsită.

Harta Deltei te poate păcăli la prima vedere. Între Brațul Sulina și Brațul Chilia, jumătate din suprafață este câmp, desecare, îndiguire de pe vremea lui Ceaușescu. Au dispărut mii de canale, sute de japșe, zeci de ghioluri din care toți locuitorii din Chilia Veche, Pardina și Periprava mâncau, trăiau și se chiverniseau fiecare după putere. În urma agriculturii a venit imediat și sărăcia. Și dacă pe vremea lui Ceaușescu mai mâncai o pâine de la CAP, astăzi se bucură de rodul grindurilor doar concesionarii și o mână de indivizi. Restul sunt utilaje moderne. Statul a luat până acum din toată această crimă împotriva Deltei doar praful de pe tobă, sume ridicol de mici care nu justifică în nici un fel concesionarea ca alegere în detrimentul renaturării și al revenirii bălții acolo unde îi este locul.

Ceva mai târziu, la aproape o jumătate de an de acel moment al gâștelor venite pe câmpurile Chiliei, aveam să văd o incintă agricolă dincolo de Mahmudia, peste Dunăre. Agricultorul îmi arată semințele de floarea-soarelui din saci, semințe nemarcate, fără chimicale.

– Vedeți aici? îmi zice concesionarul incintei, arătând cu mâna roată peste câmp.

– …Este stuf crescut ici și colo. Dacă vedeți asta pe un câmp în Deltă, să știți că nu sunt folosite substanțe de destufizare. Dacă este câmpul fără fir de stuf, atunci acolo sunt tone de chimicale…

Ca agricultor, cea mai mare bătălie în Deltă o ai cu stuful care nu are de gând să capituleze. Singura variantă este să folosești mii de tone de chimicale, probabil una dintre cauzele declinului piscicol. Pe Câmpul Chiliei, în miezul Deltei, nu crește fir de stuf. Peștii știu de ce.

– Oamenii noștri nu își fac treaba? întreb eu enervat, în timp ce urcăm în mașină.

– Nu știu, șefu’… Nu este zona mea…

Nu era zona lui, băiatul – unul dintre cei destoinici – fusese luat de la Crișan pentru a-l pune în echipa mobilă cu care făceam controalele încrucișate. În cei doi ani ca guvernator am reușit să prindem numai un agricultor cu patru tone de azotați, și asta doar când m-am deplasat personal la fața locului. Amenda s-a pierdut în mocirla instituțională a Rezervației, nu sunt convins că agricultorul a plătit ceva. Și mai era un caz, în care doi agenți au găsit niște saci cu azotat de amoniu în magazia unui pensionar care se ocupa cu ceva agricultură, undeva, spre Chilia. L-au încolțit, l-au speriat și i-au cerut douăzeci de milioane vechi pentru închiderea cazului. Numai că bătrânul era tatăl unui polițist de la Frontieră, care îi cunoștea pe cei doi agenți ecologi. I-a sunat, i-a beștelit, ei și-au cerut scuze și au dus banii înapoi bătrânului. Nu aflam despre acest incident dacă polițistul în cauză nu ar fi oprit, la un filtru, un director de la Rezervație, căruia i-a făcut destăinuirea. Fără plângere, fără martori, cei doi au scăpat doar cu o mutare disciplinară.

– Cu ce să ne ocupăm mai întâi, cu agricultura sau cu braconierii? îmi zice agentul ecolog.

Avea dreptate. Sunt 50.000 de hectare și nici treizeci de agenți, iar când încep lucrările de primăvară în agricultură începe prohibiția la pescuit și goana braconierilor după icre. Asta dacă nu luăm în calcul febra scrumbiei și faptul că ne-au fost tăiați de la buget 50% din banii de benzină pentru bărci. În mod normal, APIA ar fi trebuit să țină sub control activitățile agricole din Deltă, nu doar să împartă subvenții. Ei au sucursală în județ, au laboratoare pentru probe pedologice, ei au legea subvențiilor în mână, ei ar trebui să fie la curent dacă banii sunt folosiți corect sau nu de agricultor. Numai că în ultimii cinci ani nu știu ca o amendă, dată de Rezervație unui agricultor, să fi ajuns ca informare și la APIA.

Teoretic, avem o rezervație de 50.000 ha. În realitate, 25% din suprafață este agricultură, 25% este piscicultură pusă pe uscat pentru a face agricultură. Puținul pește, pescuit din jumătatea care a mai rămas, aduce cu el în borșul de pe masa localnicilor și  turiștilor răul fără de care nu am mai avea mămăliga noastră cea de toate zilele, chimie a porumbului ițit din glia otrăvită a grindurilor Deltei Dunării.

1 comentariu

  1. #1

    Domnule Muşatescu, dacă tot ce relataţi este adevărat şi înclin să vă cred, continuaţi cu dezvăluirile pentru că vi s-a făcut o mare nedreptate şi nouă o mare lehamite de cei pe mâna cărora a încăput ţărişoara asta, ca să nu-i spun încă direct colonie, urât mirositoare !!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale