Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei (VIII) Aprilie, ultimul val

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei (VIII) Aprilie, ultimul val

Suntem pe plaja sălbatică de lângă Leahova, mergând între două lumi diferite – una fiind Marea Neagră, cu valurile ei și cu mirosul de alge și sare, cealaltă lume fiind Delta, balta, cu nuferii, mirosul de mâl și de stuf uscat. Suntem în zona strict protejată, undeva spre Gura Portiței, dar nisipul este plin de urme de mașini. E sezonul scrumbiei, iar pe cordonul litoral sunt 25 de mașini ruginite, aparent fiare vechi. Dar sunt funcționale. Au cheile în contact, bateriile sunt încărcate și gata să pornească motorul.

– Cum au ajuns aici? îl întreb pe șeful comisariatului de la Jurilovca.

– Pe la Gura Portiței…

Acolo este un gard, cu o poartă închisă cu lacăt. Poliția de Frontieră are pontonul tras la mal, nu departe de această poartă.

– Cine are cheia de la lacăt? întreb eu.

– Băieții de la Frontieră…

În câțiva ani, zona strict protejată va deveni un cimitir de mașini. Rablele sunt folosite pentru a căra scrumbia și – trebuie spus clar – sturionii prinși împreună cu scrumbia. Mai mult de jumătate din scrumbia prinsă în mare pleacă așa, la negru, cu mașinile împrăștiate pe cordonul litoral. Sun la Rezervație și le dau tema de lucru: adrese către Jandarmerie și Poliția Rutieră pentru a putea ridica legal mașinile.

Ne continuăm drumul către Perișor. Tone de gunoaie aduse de mare, dar multe rezultate în urma activităților pescărești din jurul rulotelor aduse în zonă și care sunt folosite pe post de adăpost pescăresc. Până la Perișor țărmul pare un decor de Mad Max, cu colibe acoperite cu polietilenă, sprijinite pe rulote parțial dezmembrate. Vegetația specifică de aici – arbuști pitici, singura sursă de lemn pentru pescarii care au sobe în rulote și care stau aici în această perioadă destul de rece – a fost tăiată cu sălbăticie. Găsim în spatele unui astfel de adăpost ținut de doi frați niște saci cu sturioni – pui de păstrugă –, ascunși de noi în grabă. Întreb pescarii ai cui sunt sacii. Dau din umeri.

– Nu avem ce le face… îmi zice agentul de la comisariat.

– Bun, înțeleg că nu ai cum să demonstrezi ai cui sunt sacii, dar vreau ca cel puțin o perioadă, începând de astăzi, să intri zilnic aici în control, mai ales la ăștia.

Peste o săptămână, după o ședință tensionată la sediul Rezervației, cădem de comun acord cu pescarii să scoată rulotele de pe cordonul litoral. Între timp, Comisariatul Rezervației a demarat scoaterea mașinilor, iar pescarilor urma să le dăm dreptul să folosească doar corturi militare, și asta doar pe perioada pescuitului la scrumbie. La Perișor, acolo unde locul arată ca o groapă de gunoi la marginea mării, m-au întâmpinat pescarii, atrăgându-mi atenția că zona este în intravilan, iar primarul de la Murighiol a lotizat și le-a promis că în curând vor putea putea cumpăra terenurile.

Nimeni de la Rezervație nu știe ceva despre asta, probabil că este o acțiune de gherilă a pescarilor… Unul dintre ei îmi arată o hartă Google cu loturile, așa cum le-a stabilit Primăria.

– Rulotele și barăcile noastre sunt acum pe teren privat și nu o să mai puteți să faceți controale, îmi zice unul dintre pescari.

– O să vedem și noi actele de proprietate, le zic eu. Dar mai întâi vă întreb așa, ca de la om la om… Uitați-vă la clădirile care au fost ale fermei piscicole Perișor. Acolo erau dormitoare cu încălzire, dușuri, sală de mese pentru pescari… Acum sunt o ruină și voi stați ca aurolacii în barăci improvizate. Asta este adevărata imagine a pisciculturii de la noi, aici s-a ajuns.

Sincer, nici nu le pasă, atâta timp cât sturionii și scrumbia vor mai intra în plasele lor. A doua zi am trimis Jandarmeria și echipa mobilă a Rezervației la Perișor, nu se așteptau la așa ceva… I-am prins cu peste o sută de păstrugi în lăzi, gata de livrare. Se lăsa cu dosare penale și lucrurile deveneau serioase, mai ales că cei doi pescari care apucaseră să ascundă sacii cu păstrugi erau exasperați de controalele zilnice și au promis răzbunare.

– Șefu’, îmi zice la un moment dat unul de la control, ăia doi frați cu sacii cu păstrugă aruncați în spatele cortului cică sunt finii primarului din… Deja se plâng că ne ținem de capul lor, că-i hărțuim…

Era previzibil, mai ales că am dat peste 500 de vaci care pășteau în zona strict protejată Leahova, iar „nașul” a venit la Rezervație iritat, decretând  că el nu scoate nici o vacă de acolo. Sunt ale sătenilor, pe pășunea comunală nu mai este loc și, dacă vrem, putem să alergăm noi vacile… Pentru mine era însă simplu: urma să trimitem numerele de identificare ale animalelor la APIA, cu notificarea că acele vite primesc fonduri UE ilegal, pășunând în zona strict protejată. Așa că am fost chemat la Primărie, unde oamenii erau avertizați că „guvernatorul nu este de-al nostru”. Primarul lipsea, dar securea războiului fusese dezgropată. Cu toate acestea, pacea neașteptată, așternută între Rezervație și locuitorii de la malul Razelmului, a dărâmat strategia politică locală. Am semnat atunci împreună cu crescătorii de vite o hârtie prin care animalele urmau să fie scoase toamna, odată cu închiderea sezonului turistic la Gura Portiței. Așadar, mașinile traficanților de sturion începuseră să fie scoase din zonă, vitele urmau și ele să părăsească zona, iar pescarii aveau să renunțe din sezonul următor la mizerie și la cocioabe, asumându-și obligații și reguli. Poate că a fost prea mult, poate că a fost o întâmplare, dar nimic din toate acestea nu a fost dus la bun sfârșit. Era aprilie, la o lună după deranjul cu vitele și colibele, când am primit de la Ministerul Mediului un telefon prin care eram anunțat că voi fi demis în câteva zile. Tocmai urma să vină în inspecție un comisar UE pentru a evalua modul în care Rezervația îndeplinește criteriile apartenenței la Patrimoniul Natural Universal UNESCO. Aș fi vrut să-l duc exact în astfel de zone cu probleme, pentru a-i arăta că avem nevoie de sprijin în lupta cu presiunile economice și politice la care Delta este supusă. El a venit, eu am plecat, iar noua administrație l-a dus la un centru de informare frumos, l-a plimbat cu nava prin canale și ghioluri pitorești și i-a servit un borș pescăresc de zile mari, într-o locație de 4 stele din inima Deltei. Omul s-a convins că România avea grijă exemplar de cea mai importantă Rezervație a Biosferei din Europa și că își merită din plin cele 60 de milioane de euro, bani europeni destinați proiectelor de biodiversitate în Delta Dunării, astfel încât și generațiile viitoare să se bucure de ea.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Exact.. .

  2. #2

    “Omul s-a convins că România avea grijă exemplar de cea mai importantă Rezervație a Biosferei din Europa și că își merită din plin cele 60 de milioane de euro, bani europeni destinați proiectelor de biodiversitate în Delta Dunării, astfel încât și generațiile viitoare să se bucure de ea.”

    Omul-comisarul UE poate fi sensibilizat trimitindu-i-se poze cu locatia GPS de unde s-au lauat acele poze unde sa i se arate ca situatia este alta, nu-i asa?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Invitație la murit

    27 octombrie 2020

    Dacă ar fi locuit sub aripa vulturului,în penele pescărușului sau în gușa albatrosului, păsări iubitoare de lumină și de văzduh, coronavirusul ar fi umplut spitalele de aviatori, de zburători cu […]

  • Klaus al națiunii celei mai defavorizate

    27 octombrie 2020

    În lupta românilor cu boala și cu moartea, președintele a trecut încă de la început de partea virusului, dar acum îl ajută mai mult ca niciodată. „Alegerile vor avea loc […]

  • Patru ani și restul zile pân’ la partidele civile

    27 octombrie 2020

    Aparent, următorii patru ani sunt deja desenați pe harta politică a României. Victorios din cale-afară de un an și jumătate, PNL nu mai are cum să piardă puterea totală: președinte, […]

  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]