Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei (XII): Nicio plasă fără pește

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei (XII): Nicio plasă fără pește

– Spune-mi și mie, ce înțelegi tu prin braconaj? îl întreb pe amicul care comanda o bere. S-a făcut cald și pe terasa din port niciadierea Dunării nu mai aduce boarea după care tânjesc toți mesenii.

– Tot ce nu este pescuit legal este braconaj, îmi zice el ștergându-se de transpirație cu un șervețel.

– Și ce este pescuit legal? întreb eu cu subînțeles.

–Bine… Întrebarea ta, doctor Watson, încurcă și mai mult problema, îmi spune el cu ochii la ospătărița care vine cu halba de bere rece.

Sunt zeci de mii de hectare de apă și vreo 20 de agenți apți să controleze plasele. Fiecare pescar are dreptul să pună în apă în același timp 50 de scule. Sunt 1.200 de pescari, deci teoretic în apa din toată Delta este foarte posibil să fie 60.000 de plase la un moment dat. Plase legale. Fiecare pescar are o zonă în care poate pescui, iar fiecare plasă autorizată trebuie să aibă o marcă la vedere, cu un număr de identificare ce are legătură cu permisul pescarului care o folosește. Așa, agentul ecolog poate afla dacă plasa este în zona de pescuit autorizată sau nu, dacă pescarul respectiv folosește mai multe plase decât îi permite legea. Asta este o abordare mai mult teoretică, dacă luăm în calcul numărul mare de plase și suprafața imensă care trebuie controlată. Nu este numai numărul mic de agenți, raportat la suprafața controlată, dar mai punem la socoteală permanenta criză de carburant care limitează deplasarea agenților cu bărcile în control și faptul că nu toți își fac treaba corect. OK, se fură benzină de la bărci, am instalat înregistratoare de ore de funcționare pe fiecare motor, iar pe fiecare barcă am instalat transmițător GPS pentru a monitoriza în timp real activitatea agenților și gradul de mobilitate al bărcilor. Consumul de benzină s-a redus cu cel puțîn 25%, însă a venit reducerea bugetului cu mai mult de 50% în 2019 față de 2018. Așa am pus pe mal, practic, jumătate din capacitatea de control a Rezervației.

– Hai, că îți dau o informație ajutătoare, îi zic eu amicului cu spumă albă de bere pe mustața căruntă, ușor îngălbenită de nicotină. Până acum doi ani, ANPA emitea pentru fiecare pescar 50 de mărci, câte plase zicea legea că are voie să folosească. Bun, pune la socoteală faza cu declararea pierderii sculelor la caterincă, emiterea de mărci în duplicat și folosirea unui număr mai mare de scule active. Puse în canale diferite și în ghioluri diferite, mărcile dublate sunt greu de prins. Îți dai seama că agenții ecologi nu au un laptop la ei cu un pistol de scanat al mărcii și o bază de date care să le spună imediat totul despre o plasă. Anul trecut, Agenția s-a sucit și a emis mărci fără număr… Cică trebuie să fie marcate și plasele care stau în magazie sau pe mal, la uscat. Pescarii au luat mărci de câți bani au avut. Toată lumea a fost fericită, Agenția că a încasat bani și a avut activitate, pescarii că pot jongla cu numărul plaselor cum vor. Între timp, ANPA s-a sucit iar și a zis că nu mai trebuie să fie marcate și plasele puse la uscat sau cele de rezervă. Așa au rămas pescarii cu toate mărcile la purtător. OK, zicem noi…

– Și atunci cum mai ai control? mă întreabă distrat amicul.

–Am cerut Agenției să-mi dea datele cu mărcile emise, pentru a putea identifica măcar deținătorii. Mi-au zis că încă nu au centralizat datele. După o lună le cer din nou, același răspuns. Tot anul trecut au zis că mai au de centralizat. Înțelegi că noi control la plasele marcate nu am putut face ca la carte? Nu știam a cui e plasa, dacă pescarul ăla își întinde sculele în zona lui sau nu, dacă folosește numărul legal de plase și tot așa…

– Să înțeleg că nu mai era o plasă fără marcă în Deltă…

– O să râzi, dar au fost multe fără, pentru că, în pescuitul familial, cele patru scule legale de om nu erau marcate, cel puțin legea nu stipula că trebuie marcate. Agenții ridicau plasele nemarcate, veneau după ele la oameni și oamenii ziceau: „Aia e a mea, aia e a mea. Uite permisul de pescuit familial“.

– Și atunci cum știi care este plasa de braconier și care de pescuit familial?

– Asta am întrebat și eu agenții… Au zis că îi cunosc pe localnici, că știu locurile pe unde au voie să pună plase și tot așa… Am hotărât să punem mărci și pe plasele alea, am fost amenințat că voi fi dat în judecată, că nu e legal. Am pus mărci la familial și s-a făcut puțină lumină printre plase.

– Eu înțeleg așa: sistemul este croit în așa fel încât să fie extrem de dificil controlul. Dacă mă gândesc că pe lângă plasele astea legale mai sunt sute de plase monofilament și zeci de aparate electrice, mă mir că mai este pește pe Dunăre… zice amicul golind halba.

– Uită-te cum a evoluat legea pescuitului comercial în Deltă în ultimii zece ani și o să vezi că înjumătățirea producției a determinat dublarea numărului de scule permise, nu politici de refacere a stocului piscicol… Iar Rezervația nu prea a avut un cuvânt de spus în toate astea.

Cu ceva ani în urmă am auzit de la un om din conducerea Comisariatului povestea călugărilor de la Mănăstirea Stipoc, din Deltă, singurii călugări pescari de la noi. Lor nu le dădea ANPA mărci pentru vintire, așa că au pus propriile mărci – iconițe înfipte în vârful parilor de care erau fixate aceste scule. Cei de la control le vedeau, își făceau cruce de „Doamne ajută“ și lăsau vintirele în pace. Mai încolo dădeau de niște vintire fără marcă, fără iconiță, le luau. Braconierii s-au prins că toate vintirele cu iconițe rămân în apă, așa că, într-o zi, agenții ecologi s-au trezit cu un lac plin de vintire cu iconițe înfipte în par. Credincioși din fire, agenții le-au lăsat în pace pe toate, de unde să știe ei care este vintirul călugărului, care al braconierului? Vorba aia, braconierul cu un păcat, agentul ecolog cu o mie.

Cu ocazia unei întâlniri cu ANPA la Consiliul Județean, la câteva zile după numirea mea ca guvernator al Rezervației – unde era prezența toată floarea politică a Tulcei, plus ministrul Mediului –, reprezentanții ANPA au recunoscut că mai mult de 60% din peștele recoltat în Delta Dunării este comercializat pe piața neagră. O fi asta evaziune fiscală, dar eu privesc realitatea în ochi și din punctul de vedere al jafului piscicol.

– În fiecare an este calculat efortul piscicol din Deltă pe baza declarațiilor fiecărui punct de recoltare a peștelui. În funcție de aceste cifre este determinată cantitatea de pește care poate fi pescuită pentru a nu periclita potențialul piscicol al Deltei. Dar asta este doar 40% din peștele recoltat… Înțelegi? Trăim în ficțiune piscicolă, peștele dispare, atât cantitativ, cât și ca biodiversitate. Dacă recunoaștem că mai mult de jumătate din peștele recoltat nu apare în acte, înseamnă că efortul piscicol este de două ori mai mare decât capacitatea de refacere a apelor din Delta Dunării.

– Doctor Watson, cred că ți-a scăpat un aspect important. Peștele de la cap se împute, dacă mai există. Fără pește, ia capul de unde nu-i. Mai pute ceva?

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Multumesc pentru aceste actiuni povestite.. Ma (h)abtzin sa ma dau informat.. k cum am spus, murim toti aiurea/degeaba.. .

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale