Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei (XIV): Nu prinzi cheag fără storceag

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei (XIV): Nu prinzi cheag fără storceag

Așteptam vești de la băieții de la Corpul Mobil de Control, era o acțiune destul de amplă, realizată împreună cu Jandarmeria, la Perișor, la doi pași de țărmul mării. Aveam informații că acolo pescarii sunt la scrumbie, însă scrumbia era pentru unii dintre ei doar un alibi pentru a prinde în plase păstrugi juvenile, cele mai căutate de restaurante pentru storceag. În zona aceea se adună anual, atunci când vin scrumbiile, păstrugi tinere, probabil că este o zonă sezonieră de hrănire intensă. Sunt mii de exemplare care cad inevitabil în plasele celor ieșiți la scrumbie. Unii dintre ei nu-și bat capul cu ilegalitățile, se mulțumesc cu ce câștigă din scrumbie, oricum jumătate din ea pleacă dusă de samsari spre Jurilovca sau Murighiol, pentru a ajunge pe piața neagră. Alții visează averi făcute în doi-trei ani de haiducie cu sturionii interziși. După ucenicia de doi- trei ani se bătătoresc cărările ticăloșiei, cu vechimea venind și ocazia să „ungă” jupâni din administrația tulceană. Nu aveți idee ce putere de persuasiune au sacoșele pline cu păstrugi, scrumbii sau chiar cu câte un borcan de icre negre. „Șefu’, v-am lăsat un pachet la secretară… Să trăiți!” Este greu de crezut, dar sacoșă cu pește funcționează la Tulcea la fel ca pe vremea lui Ceaușescu, iar obiceiul este atât de înrădăcinat, încât sacoșele ajung și pe la ministerele de la București, chiar și prin Parlament, aduse fie de „băieți” trimiși de haiduci, fie de funcționari tulceni care vor să câștige bunăvoința unor șefi tutelari.

– Șefu’ … am terminat acțiunea. 150 de sturioni, dosare penale, deranj mare…

Tocmai ce m-a sunat coordonatorul echipei mobile. Fusese un succes real, coordonare perfectă cu Jandarmeria, învăluire și de pe mare, și de pe canal, și de pe țărm. Nu au avut cum să ascundă nimic. În mod normal, dacă ai în plasă o păstrugă, vie sau moartă, legea te obligă să-i dai drumul pe loc. Unii dintre pescari scot plasa și pleacă așa cu ea la mal, cu peștele încurcat, fie scrumbie, fie sturion, pentru a descurca peștele mai comod. Dacă îi întreabă cineva ce caută sturionul lângă scrumbie, vor spune că era marea agitată și că nu au putut să elibereze pe loc sturionii. Uneori merge, alteori nu, depinde și de numărul de sturioni cu care este surprins de control pescarul și de cine face controlul. De data aceasta apucaseră să pună în lăzi scrumbiile, scopul fiind, evident, de reținere și valorificare. Îmi sunt trimise fotografii „calde” de la fața locului, păstrugi aliniate, lăzi, dar și mult pește mort aruncat în canalul din apropiere. Zeci de păstrugi moarte și albite în plase, zeci de scrumbii intrate în putrefacție în ochiurile plaselor care au stat mai mult în apă, probabil pentru că pescarii nu au putut ieși la ele din cauza vântului puternic. Locul devenise un fel de groapă de gunoi pescărească, o adevărată bombă ecologică. Și asta nu e totul. În jurul rulotelor ruginite care fuseseră aduse aici pe post de adăposturi pescărești erau munți de gunoaie, pomi tăiați, un dezastru într-o zonă care cândva era faimoasă pentru pitorescul plajei. Plasele cu care se pescuiește la vedere, conform numărului legal, sunt doar partea văzută a aisbergului. Mai sunt și plasele „înecate”, care nu se văd, dar care sunt localizate cu GPS-ul de către cei care le pun, pentru a avea și „bonus”. Le-am spus băieților de la Rezervație să nu plece cu nava de pe mare până nu „ară” cu ancorele zona cu plase. Așa au mai cules câteva plase, mai ales că acest gen de scule ascunse ucid anual zeci de delfini. În ele intră frecvent puii de delfin, iar mamele încearcă să-i scoată din capcană. Din păcate, de cele mai multe ori mor împreună cu puii în plase, iar pescarii îi scot la barcă, îi taie pe burtă și îi aruncă în mare. Fac lucrul asta pentru că delfinii morți se scufundă destul de repede, iar cu burta tăiată nu se mai umflă de gaze, nu mai ies la suprafață și nu mai eșuează pe țărm. Mulți delfini morți ajunși pe plajă atrag atenția autorităților, ONG-rilor sau ecologiștilor și poate să înceapă deranj în zonă. Acesta este motivul pentru care delfinii morți în plasele de sturion sunt ascunși rapid de pescari.

Lăcomia unora este mare în Deltă, pentru că nu se știe cât mai ține toată haiducia asta. Trebuie scos tot ce se poate scoate din pește acum, pentru că mâine nu se știe. Nu știi ce guvernator mai vine, ce guvern, ce legi se mai schimbă. Și mai tare se tem haiducii de șefuleții de la control, nu contează instituția. Pentru că acești șefuleți trebuie să aibă rezultate, dar mai trebuie să „mănânce și gura lor ceva”. În Deltă asta se numește „paioc” adică taxa de protecție. În baltă, valuta forte este scumbia sau/și sturionul. Icra neagră merge direct la eșaloanele superioare, cel puțin asta este legenda care circulă prin Deltă, prin Tulcea, pe la Sulina. Dacă nu cotizezi cum trebuie, riști să faci parte din lista de realizări în combaterea braconajului. Se merge pe o ață subțire, pentru că poți să dai „paiocul” și la un supracontrol să rămâi fără plase, eventual să te alegi și cu un dosar penal, dacă te-ai mânjit cu sturioni.

Dacă privim însă retrospectiv, legile și controalele, atitudinea autorităților față de acest gen de jaf piscicol s-au relaxat continuu. Triumviratul cherhanagii influenți – jupâni locali – parlamentari a funcționat perfect în ultimii douăzeci de ani. Cureaua de transmisie în toată această comedie regizată în numele „pescăriei moderne”, aliniată la normele UE, a fost și este ANPA. Legile sunt date de ei, așa am ajuns ca Rezervația Biosferei să fie doar un spectator la debandada piscicolă care a devalizat stocurile de pește și a distrus biodiversitatea piscicolă. Adăugați și Justiția, care în treizeci de ani a rezolvat cu NUP mai mult de 90% din dosarele de braconaj, și veți înțelege că alergatul după braconieri este vânare de vânt. Astăzi îi prinzi, mâine îi găsești din nou pe mare, la produs. Legile sunt în așa fel croite încât să îndeplinească toate dezideratele celor care strâng peștele de la pescari. Pescarii, la rândul lor, sunt mulțumiți că sunt lăsați în pace să pescuiască și devin o masă de manevră în siajul mărinimiei celor care iau mai mult din 80% din valoarea peștelui scos din Rezervație. ANPA trage sforile de mulți ani pentru a prelua resursa piscicolă, aflată acum în administrarea Rezervației, ba chiar au făcut lobby pentru ca niciun control piscicol să nu mai poată fi făcut de Rezervație, fără a avea în echipă un reprezentant al acestei agenții. Rețineți că la Tulcea sunt trei-patru angajați ANPA, ceea ce ar fi blocat total activitatea celor 30 de agenți ecologi.

– În mod normal, în zona aceea se știe că în fiecare an vin păstrugile tinere la hrănire. Am vorbit și cu specialiștii de la INCDD care au studiat această migrație… îmi zice un director din Rezervație. Acum ani de zile, aceea era o zonă de cruțare, tocmai din acest motiv, însă partidul a fost mai tare decât dorința noastră de a proteja sturionii…

– Care partid? întreb eu.

– Nu contează… toate care numesc guvernatori, îmi zice el.

A doua zi, după ce s-a aflat de acțiunea de la Perișor, cineva îmi povestea că, prin cabinete județene suspuse, oamenii mârâiau. „Guvernatorul ăsta nu știe că aici lumea trăiește din asta?” 150 de păstrugi nu mai ajunseseră în storceagurile restaurantelor, iar câțiva pescari s-au întors acasă cu dosar penal și fără o căciulă de bani. Era într-adevăr doar o picătură de dreptate într-un ocean de ticăloșie în formă continuă. Era vânare de vânt.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]