Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei(X): Barcagiu cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei(X): Barcagiu cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor

Suntem pe canalul Șontea, început de sezon, traseu turistic. Timpul scurs între două bărci cu turiști este de patru minute. Sute de bărci, așa-numitele „Corsare“ cu motoare de 150-200 CP și capacitate de 10-12 pasageri, trec cu viteze ce depășesc fără probleme și 60 km/h. Cronometrăm, numărăm bărcile și încercăm să vedem la modul instituțional ceea ce știam deja. Trecerea unei astfel de bărci, pe un canal relativ adânc și lat, așa cum este Șontea, este un mic dezastru pentru apă, pentru pești, pentru plante, pentru păsări. Valurile create tulbură apa la mal, fix acolo unde este locul de adăpost al puietului.

Suspensiile create de valurile care spală malurile se depun pe plante, le sufocă și în maximum o lună brădișul, nuferii vor dispărea din astfel de zone. Chiar și pe un canal cu adâncimi de doi-trei metri, elicea motorului de 200 CP devine un malaxor ce aspiră și toacă peștii mici, care nu au timp să fugă din calea bolidului. În spatele bărcii, în siajul alb, pescărușii culeg tocătură de pește. Ei, barcagiii și deținătorii de astfel de flote de bărci, sunt singurii care câștigă deocamdată de pe urma acestui genocid. Acolo unde nu sunt malurile grindului, este stuful, japșa plină de plante de apă, acolo unde lișițele, găinușele de baltă și alte păsări își fac cuiburile. Valurile „Corsarelor“ răstoarnă aceste cuiburi, îneacă ouăle și puii unor păsări adaptate și specializate să trăiască tocmai în apele mici de acest gen, acum măturate de valuri. Egretele, vânători în apele de o șchioapă de la mal, nu fac față valurilor create de bărci, iar peștii cu care se hrănesc se ascund în apele mai adânci. Și să nu credeți că asta se întâmplă doar pe traseele turistice aprobate de ARBDD. Nu. „Corsarele“intră peste tot, au pescaj mic și intră în ghioluri și în canale secundare, unele nu mai late decât barca, cu adâncimi de maximum un metru. Peste astfel de canale nici lipitorile nu scapă de urgia elicelor care aspiră inclusiv nămolul de pe fundul apei, cu melci, cu plante, cu insecte, pești, cu tot. Din când în când, turiștii din astfel de bărci simt câte o ușoară zdruncinătură, ca și cum barca lovește ceva moale. Acela este semnul că a fost lovit de elice un pește ceva mai măricel, un crap, o știucă, un somotei, pești hăituiți, scăpați din iadul miilor de plase care sufocă Delta. În multe zile, astfel de canale din inima Deltei sunt aglomerate precum bulevardele din București. Pe lângă distrugerea habitatelor și măcelărirea vietăților, aceste bărci cu turiști, motorizate cu puteri de sute de cai, afectează și chimia apei datorită poluării. Gazele evacuate direct în apă de motoarele puternice de bărci creează aceleași probleme în apele Deltei precum mașinile în orașele mari. Numai că aici smogul se dizolvă mișelește în apă. Alături de chimicalele agriculturii de pripas, de poluarea apelor menajere venite nu numai de la Tulcea, ci și din comunitățile mai mici de aici, poluarea datorată traficului de bărci este bomboana de pe coliva biodiversității piscicole și, în final, prohodul peștelui din Delta Dunării. Și încă un detaliu: din cauza acestei frăsuieli demente de bărci, păsările au dispărut de pe malurile canalelor aglomerate. Turiștii care plătesc un astfel de tur de Deltă nu văd mare lucru. Este ca și cum ai alerga cu o motocicletă prin satele de lângă Brașov și ai avea pretenția, după trei ore de vâjâială, că ai vizitat și văzut Transilvania. Cam ăsta este turismul de viteză, care promite un tur complet de Deltăîntr-o jumătate de zi, un tur în care turiștii nu văd decât maluri, stuf și sălcii gonind cu viteză pe lângă ei.

– Câte bărci am avut într-o oră? îl întreb eu pe cel de la Comisariatul Crișan.

– 14…

La ARBDD sunt zeci de cereri de autorizație pe săptămână pentru astfel de bărci de viteză. Cererea este mare, turiștii stau trei zile în Deltă și vor să vadă Pădurea Letea, plaja de la Sulina, cea de la Sfântu Gheorghe, canalele și ghiolurile, totul într-o zi. Selfie în barcă, muzică în căști, cremă de soare pe față și cam atât.

– Câte bărci de genul asta avem până acum autorizate?… „Corsare“, cum le ziceți voi… îi întreb pe cei de la Reglementări.

– Nu știm cifra exactă… Putem numără autorizațiile eliberate până acum, dar probabil că sunt peste 1.500…

Nu există un studiu care să spună câte bărci putem autoriza. Trebuie un proiect pe bani europeni, mai tocăm și acolo niște milioane de euro pentru a afla ceea ce vede toată lumea. Canalele Deltei sunt, în sezonul turistic, mai aglomerate decât străzile din Tulcea. Delta este mai săracă în păsări pe astfel de trasee, iar apa este tulbure datorită traficului intens. În timp, asta duce la degradarea potențialului biologic și, nu în ultimul rând, a potențialului turistic.

Propun în dezbatere publică limitarea puterilor de motoare, astfel încât bărcile puternice care aleargă pe brațele navigabile ale Dunării să nu poată intra decât cel mult pe Dunărea Veche. Pe canalele din interiorul Deltei se va limita gradual puterea motoarelor, astfel încât pe ghioluri și pe canalele secundare, acolo unde apa este foarte mică, să se intre cu motoare de maximum 15 CP. Nu poți avea pretenția să intri cu un camion de tonaj mare de pe autostradă pe bulevard și să vrei să faci lucrul ăsta până pe aleile dintre blocuri. Măsura naște revoltă și isterie în rândul celor care fac turism cu astfel de „Corsare“, oamenii se organizează, fac scrisori către Guvern, se unesc cu asociațiile de pescari, cu armatorii locali, cu NAVROM, cu tot ce are elice. Se cere demiterea guvernatorului, încerc să le explic că toate aceste canale nu sunt șosele, că ei circulă pe drumuri care au viață, nu asfalt. Numai că toată poezia asta ecologistă pălește în fața argumentului că marea majoritate a „Corsarelor“ care barbotează Delta sunt luate pe proiecte cu bani europeni. Asta este realitatea cea mai urâtă a Deltei, o distrugem cu bani europeni pentru a avea flote de bărci rapide, zootehnie și agricultură cu subvenții de la UE. După ce au fost absorbite zeci de milioane de euro în aceste direcții de activitate, vine un guvernator de Rezervație și face pe nebunul în numele biodiversității…

În plină ședință cu armatorii furioși sunt sunat de la Secretariatul General al Guvernului. Mi se spune să retrag imediat propunerea de limitare graduală a puterii motoarelor bărcilor dinspre șenalul navigabil al Dunării spre ghiolurile și canalele interioare. Îmi dau seama că nu am șanse să impun regulile unui turism sustenabil. Cu un Guvern iritat, cu armatori indignați și barcagii belicoși veniți să-l ia de gât pe guvernatorul ARBDD, accept să implementăm o lege a Rezervației care nu a fost pusă în practică niciodată până la mine – limitarea vitezelor. Toată lumea știe că în județ este un singur radar, și pe ăla îl au cei de la Rutieră. Achiziționăm un radar omologat, începe vânătoarea de „Corsare“, barcagiii se anunță între ei prin Waze, dau telefoane când văd barca cu radar. Sunt mii de canale, zeci de ghioluri în care colcăie bărcile turiștilor, este imposibil să oprești asaltul bărcilor rapide. Fusese o bătălie pe care o pierdusem nu neapărat eu din scaunul de guvernator, ci o pierduseră peștii, păsările, nuferii, Rezervația. Delta intrase în epoca vitezei.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Dacă pe la noi nu interesează pe nimeni aceste dezvăluiri cutremurătoare despre cum moare şi dispare un asemenea fenomenal ţinut mirific, oare nici pe cei care se bat toată ziua în piept cu grija pentru acest PĂmânt nu-i interesează acest genocid patrimonial universal ?!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale