Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei(XV) Asediul cetății de nisip

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei(XV) Asediul cetății de nisip

Între Comisariatul Rezervației din Deltă și Poliția de Frontieră există de ceva vreme un conflict surd peste care am dat tot cerând să facem controale mixte. Mă loveam de fiecare dată de pasul înapoi făcut de șeful de atunci al comisariatului, care ar fi trebuit să fie „integrat“, adică să funcționeze permanent în conexiune cu autorități ale MAI – Jandarmerie, Poliție de Frontieră, Poliția Deltei, Poliția Transporturi și tot așa. Am aflat că una dintre bărcile de control ale Rezervației fusese confiscată de polițiștii de la Frontieră, într-un scandal cu pește găsit la agenții ecologi, pește care nu prea era prin actele de contravenție încheiate în acea zi. Sunt convins că polițiștii acționaseră la un pont, venit chiar din partea braconierului căruia îi fuseseră vămuite plasele de către oamenii noștri. În discuții cu oamenii din comisariat puteam să deslușesc o reală stare refractară la ideea de a lucra împreună cu cei de la Frontieră. Războiul era ceva mai vechi, pentru că agenții noștri au prins la rândul lor polițiști de la Frontieră cu plase pe baltă.

– Domnu’ guvernator, am informații că în Leahova este plin de plase. Acolo merg cei de la Frontieră, știți care… Ăia de pe ponton, care își fac veacul la Gura Portiței, îmi raporta unul dintre cei trimiși de mine să vadă cum stau lucrurile în acea zonă strict protejată.

– Avem om acolo, la Centrul de Informare…

– Și credeți că omul nostru are cum să se pună cu ăia de la Frontieră? Are familie, mai face și eluna și alta, cum să-și pună în cap frontieriștii?

– Bun… Stați cu ochii pe ei și dați de știre dacă i-ați prins.

La nici două zile sunt aduse la Rezervație plasele frontieriștilor. Au fost găsiți când încercau să le pună în zona strict protejată, le-au aruncat în apă, au fugit cu barca, ai noștri i-au urmărit până când polițiștii s-au urcat pe pontonul lor. Acolo era „obiectiv militar“ și s-a rupt filmul. Nu aveam de gând să intrăm în conflict inter-instituțional, era absurd, așa că m-am întâlnit cu șeful lor. A doua zi cei doi au fost mutați, am făcut un plan de acțiune comun și am resetat relațiile. Săptămâna următoare mergeam cu ei și cu cei de la echipa mobilă în lungul fâșiei de litoral dintre Gura Portiței și Perișor, acolo unde am găsit ceea ce ei știau de când lumea – construcții mai mult sau mai puțin legale, care deveniseră adăposturi pentru pescari mai mult sau mai puțin legali de scrumbie. Am stabilit un calendar de scoatere din zonă a zecilor de mașini neînmatriculate, lăsate în zonă, cu care se făcea cărăușia cu pește. Am găsit într-o fostă cherhana de acolo un adevărat atelier auto unde erau menținute în stare de funcționare toate aceste rable, piese importante în mecanismul prin care peștele recoltat ilegal ieșea rapid spre Jurilovca. Plan de patrulare comună, schimb de informații, culegerea gunoaielor din zona litorală. Suna bine. Am pornit procedura de achiziție a camerelor video pe care să le amplasăm la Gura Portiței, pentru a avea control total asupra persoanelor care intrau și ieșeau spre și dinspre cordonul litoral.

– Și? mă întreabă amicul cu care stăteam de vorbă într-una din seri pentru a-mi mai limpezi gândurile.S-a întâmplat ceva?

– Sper să instalăm repede camerele de supraveghere… Vom avea toată informația de care avem nevoie pentru a acționa… Cel puțin pentru traficul ilegal de pește pe uscat, până la Gura Portiței.

Vremea a trecut și nici până în ziua de astăzi, la aproape un an de la plecarea mea de la Rezervație, camerele nu au putut fi achiziționate. Fie că bugetul fusese ciuntit la jumătate, fie că listele de investiții zăceau prin minister cu lunile, camerele au rămas un vis frumos. Trebuie să ne descurcăm cum putem.

Apoi a venit nebunia cu pachetele de cocaină găsite împrăștiate, eșuate pe plajă între Sulina și Sfântu Gheorghe, ceea ce din punctul nostru de vedere a avut și un aspect pozitiv, Frontiera și alte instituții implicându-se în patrularea continuă a zonei, anulând vremelnic braconajul la sturion și scrumbie. Cel puțin două luni, haiducii au stat acasă sau, dacă nu au stat, au fost pescari cuminți, cu acte în regulă.

Televiziunile își făcuseră un subiect de rating în a filma pe plajele Vadu și Corbu, plaje sălbatice aflate sub asaltul a mii de turiști, dar și al primăriilor și antreprenorilor care ar fi dorit o expansiune a turismului de tip Mamaia în aceste zone. Nimănui nu-i pasă de vegetația specifică dunelor de nisip, de fauna care trăiește aici. Toți își doresc hoteluri, pensiuni, restaurante. Probabil că până când aceste ultime plaje sălbatice ale Europei vor fi betonate, rebelii, nonconformiștii cu corturi, vodcă și marijuana vor face poteci până în adâncul zonelor strict protejate. Am găsit sute de corturi, am dat amenzi. A doua zi erau și mai multe corturi, iar toate drumurile duceau la o terasă ilegală, lângă care erau niște corturi împrejmuite cu plasă verde, de genul celor de la construcții, garduri înalte pentru ca ochii indiscreți să nu poată zări ce se întâmpla acolo. Băieții de la comisariat mi-au spus că au găsit ceva ace și seringi, poate că fuseseră aduse de mare, cine știe. Cert este însă că, în timp ce eram în control, acolo a apărut un individ cu ski-jet, venind cu viteză din larg spre plajă. Era prototipul interlopului de Constanța, la bustul gol, mic de statură, dar musculos. Ras în cap, băut, tupeist, cu chef de scandal. L-am întrebat ce caută acolo, a devenit agresiv, s-a înjurat cu cei de la control, până la urmă a plecat înapoi pe mare, de unde venise. Ce căuta totuși acolo? Ce treabă avea el cu corturile îngrădite? Apoi unul dintre cei de la comisariat mi-a șoptit:„Șefu’, credeți că e greu să aducă niște punguțe cu marfă în slip, pentru ăștia de la corturi? Mă gândesc și eu, nu zic că e așa…“. Venisem la Rezervația Deltei Dunării cu gândul să terminăm măcar parțial cu braconajul. Mă pierdusem în număratul oilor, vacilor și porcilor, al sutelor de hectare de piscicultură transformate în agricultură. Alergam pe plajă aurolacii cu corturi și nesimțiții cu SUV-uri care făceau liniuțe în zone de plajă strict protejate, dădeam peste polițiști la braconat, iar acum mai trebuia să ne răfuim și cu dealer-ii constănțeni de iarbă și alte nenorociri. Iar partea proastă era că săptămânal mi se șoptea la ureche:„Se zvonește prin Tulcea că veți fi schimbat săptămâna viitoare cu unul pe care cică îl vrea căpitanul de județ“. Nu schimbarea mea era problema, ci riscul de a nu termina ce începusem. Vântul și marea au șters repede urmele de pași pe care îi lăsasem pe plaja de la Leahova. Guvernatorii vin și se duc, doar nisipul rămâne, scurs dintr-o imensă clepsidră spartă de cei care se cred stăpânii eterni ai acestor locuri, voievozi cu miros de pește, fără chip și fără flamură.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]