Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri prin măruntaiele fiarei (IV): Fericiți  cei săraci cu stuful

Zoom Aventuri prin măruntaiele fiarei (IV): Fericiți  cei săraci cu stuful

– Eu vă zic că ăia care fac 25 de tone pe an sunt colectori, nu pescari. Asta dacă nu fac peștele la “punctat”… Nu le știți pe toate, domnu’ guvernator, vă zic eu. Nu ziceți că v-am zis.

– La “punctat”? Cum e aia? îl întreb pe pescarul din fața mea. Suntem undeva pe un grind, la un adăpost pescăresc destul de mizer. Evident că nu este o construcție legală, dar pe lângă pensiunile construite fără nici un act pe grindurile din Delta în numele adăpostului pescăresc tradițional, asta chiar e adăpost.

– Mai ales pe Razelm, că acolo e lac deschis și pot să vadă o barcă ce se apropie de ei de la un kilometru… Fac așa: pescarul încercuiește cu setci o zonă și lasă doar o intrare, cât să se strecoare o barcă din aia rapidă. După aia îi așteaptă pe băieții cu barca – obligatoriu cu un 300 de cai pe ea, dacă e să îi alerge Poliția. Intră barca în împrejmuire și dau cu curent electric scurt, de câteva ori, deplasându-se încet. Ei zic că “punctează”, fac asta de patru-cinci ori, depinde de suprafață împrejmuirii… Curentul nu are rolul de a omorî peștii, doar îi sperie și îi alungă spre margini, în plase. Toată faza asta durează câteva minute, ies din încercuire și pleacă în trombă. Nu au pește la ei, doar un aparat de curentat, ascuns bine prin cotloanele bărcii acoperite.

– Păi, și peștele? întreb eu, în naivitatea mea de guvernator.

– Peștele… Peștele intră în plase, plasele sunt trase în barcă de pescarul conștiincios. Se umple barca rapid cu o cantitate care altfel ar fi fost pescuită în două-trei zile. Chelește cam tot ce e în împrejmuire, nu prea scapă nimic important.

– Stai că înțeleg, continui eu ideea. Pescarul, care sigur are actele beton, pleacă cu peștele la cherhana, îl predă absolut legal. Dacă îl oprește controlul pe drum, este pescar-model, mai zic eu, gândindu-mă că, dacă face asta de două-trei ori pe săptămână, ajunge în Top 10 pescari cu cota depășită. Peștele se rarefiază și, pescuit conform legii, nu mai este o activitate rentabilă. Trebuie să punctezi, să folosești de două ori mai multe plase decât te lasă legea, să prinzi peștele când e prohibiție, când se retrage cu apele mici din ghioluri în canale și căile de migrație îi sunt blocate cu plase din mal în mal.

– Dar acum, primăvara, când este pescuitul închis, ce șmecherii mai sunt? îl întreb eu pe pescarul de lângă mine, un bărbat încercat de viață, trecut bine de 60 de ani.

În baltă, la vârsta asta, arăți ca un octogenar. Vânt, soare, ploaie, ger, căldură și rachiul de la cârciuma din sat.

– Acum e mai greu să vinzi peștele, dar mai sunt unii care fac din toamnă gropi pe lângă adăpost. Apa e foarte sus, imediat se umple groapa. În prohibiție, acolo se țin peștii, pentru că e pericol nu neapărat când bagi și scoți plase, ci când transporți peștele. Asta cu transportatul este mai complicată, pentru că trebuie să aștepți momentul prielnic. Dai un telefon la persoana de încredere și zici că ai atâtea kile, pește cu icrele în el. Le ai la groapă, nu te doare capul, ce agent ecolog se bagă în mocirla aia să caute pești? Când au samsarii informație că e drum liber, te sună înapoi. Vin, te bagi în groapă și scoți peștii, iei banul și gata. Ca să nu mai zic că poți ține peștii acolo până trece prohibiția și începi sezonul cu dreptul…

– Și nu se vede groapa asta? încerc eu să intru în detalii.

– Vedeți dumneavoastră aici, în spatele grindului? Stuf cât cuprinde într-o japșă care are ceva apă doar primăvara. Sapi toamna, când e apă mică, dar sapi mai aproape de dig, să fie puțin mai sus. De jur împrejurul gropii e stuf, nu se vede. Crește apa în japșă, crește și nivelul apei în groapă, dar nu ajunge să o înece. Așa, peștii rămân acolo, nu scapă în japșă. Când se topește gheața bagi în groapă doar crăpoaice frumoase și știuci cu burta plină de icre. Pește bun, cu căutare, care pleacă mai ales spre pensiuni. Îi bagă la lada frigorifică, după ce au scos icrele, și îi țin așa până în iunie-iulie, când au nevoie de pește să-l pună pe masă turiștilor. Golani mari ăștia tineri, nu mai sunt că noi, pescari cu frică de Dumnezeu…

În barcă, băiatul de la echipa mobilă, îmi arată o fotografie, pe telefon.

– Uitați, asta e de la unul din Sfântu Gheorghe. Poză făcută în ianuarie.

Mă uit cu greutate, e soare pe ecran și nu am nici ochelarii la mine. Reușesc să deslușesc un morman de știucă – o piramidă măsliniu-aurie cu înălțimea de un metru și jumătate, latura cam de doi pe doi metri. O piramidă așezată pe o folie de polietilenă, un morman de știuci pline de icre în jurul căruia se văd picioarele încălțate cu cizme de cauciuc ale unor presupuși pescari. O poză făcută noaptea, la lumina blitzului de la telefon.

– Dar să știți că a fost legal… Acum suntem la sfârșit de februarie și ANPA încă nu a publicat în Monitorul Oficial Legea prohibiției pe anul asta… Poate o să închidă pescuitul la știucă prin martie, când știuca este deja depusă…  îmi zice el. Știu, au mai făcut așa.

– Am vorbit cu președintele Agenției și mi-a promis că cel târziu prin februarie… îi răspund eu, mai mult pentru mine.

Nu cred că m-a auzit, motorul urla, sălciile zburau rapid de o parte și de alta a bărcii. Goneam pe canal pentru că doream să mai ajungem la un adăpost până se făcea seară.

– Cât e kilul de icre de știucă acum? țip eu spre cel care conduce barca.

– În baltă? Vreo 150 de lei… La Tulcea, 200… îmi răspunde fără să-și ia ochii de la canal.

Sunt sălcii rupte și căzute peste apă, altele nevăzute, înecate. E un canal îngust și doar dacă îl știi bine rămâi cu elicea întreagă.

– Am aflat cum le-au prins… continuă el. Dau de zona cu apă mică și stuf unde se adună alaiul de știuci… uneori sute de știuci. Încercuiesc cu setci fultanul de stuf și intră în încercuire cu bărcile, după care închid cu plasa și intrarea. Au la ei ghiondere și lanțuri, pe care le folosesc când au ajuns în mijlocul țarcului, lovind în barcă. Pe sub apă asta se aude și la un kilometru, în stuf tărăboiul ăsta sperie de moarte știucile venite la nuntă cu năbădăi. Încearcă să scape disperate din apa mică și se aruncă orbește în plase.

Știe asta toată lumea în Baltă, că dacă nu ai cum să prinzi măcar un sturion cu icre negre pe an, tot ai o șansă să te ajungi cu icre de știucă, pentru că o sută de kilograme de icre de știucă strânse într-o lună nu reprezintă chiar o cantitate utopică. Toată lumea are de câștigat, de la pescar la cherhanagiu, totul este legal, prohibiția vine târziu, treaba merge ca la carte. Dacă nu ei, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Extrem de interesante dezvăluirile acestui fost guvernator, care ar putea duce la nişte rezolvări importante în această delicată parte a României de care şi-au bătut joc şi au furat-oîn neştire cam toţi cei ajunşi şefi pe-acolo, mai ales după 1989 !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Coronavirusul, pseudonimul penibil al ciumei

    25 februarie 2020

    Arta a cochetat cu moartea la Carnavalul din Veneția pînă cînd măștile fascinante și grotești pe care turiștii și le-au tras fericiți pe meclă au fost înlocuite brusc cu o […]

  • Coronapirus

    25 februarie 2020

    Cel mai nou, puternic și neașteptat aliat al Opoziției e acum coronavirusul, care vine din Italia, pe vechiul drum al romanilor, să ia în stăpînire ce a mai rămas, după […]

  • Guberniul său

    25 februarie 2020

    „Poate dumneavoastră aveți treabă și noi vă reținem!“ Asta i-a spus un ziarist președintelui Iohannis luni, când acesta din urmă limitase numărul de întrebări pe care le puteau pune ziariștii […]

  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

Cele mai citite