Bacău, micul Pariș

Primește un amic de-al meu, într-o zi, bilețel de la Poștă. “Domnule Icsulescu, vă invităm să stați ca boul la noi la coadă, c-ați primit ceva.” Intrigat, ca orice om care nu folosește poșta decît ca să primească amenzi și alte vești proaste, se duce amicul meu la Poștă. Stă ca boul la coadă. După care află că, într-adevăr, a primit o amendă de circulație. Mai precis, o amendă c-a parcat aiurea. “Ce exotic”, se gîndește el în barba lui de hipster. “Unde-oi fi parcat aiurea?” Răspunsul vine ca un trăsnet: în Bacău, în fața Casei de Cultură. Și mai intrigat, ajunge acasă și pornește o discuție cu nevastă-sa. “Iubi, cînd am fost noi ultima dată în Bacău? Că io stau mai prost cu memoria.” “Never”, io taie nevastă-sa. “Ce e în Bacău și, mai ales, de ce mă-ntrebi?” “C-am primit o amendă de parcat aiurea în Bacău, la Casa de Cultură.” “Nenorocitule, mă-nșeli cu una din Bacău, porc ordinar!”, se dezlănțuie nevastă-sa, dar n-are rost să intrăm în detalii intime. Cert e că se întoarce omul nostru la Poștă ca să plătească amenda și să scape de belea. “Cine știe, poate într-o seară m-am făcut rangă și-am mers pînă la Bacău.” Surpriză! În acele vremuri imemoriale, amenzile se puteau plăti doar acolo unde se făcea contravenţia, la fel ca orice greșeală din tinerețe. “Doamnă, cum să mă duc pînă la Bacău să plătesc 50 de lei? Mă costă mai mult drumul!” “Trebuia să vă gîndiți la asta cînd ați parcat aiurea în față la Casa de Cultură.” Furios, cu onoarea șifonată și căsnicia pe butuci, se hotărăște amicul meu, în final, să sune la Poliția Bacău. “Bună ziua, am primit o amendă de parcare, dar io n-am fost niciodată în Bacău.” “Nu se poate, avem poză.” “Poză cu mașina mea în Bacău? B-00-XXX…” “Da, poză cu mașina cu numărul dvs. în Bacău. O caut chiar acum, cum să nu? Mă uit la ea acum: BC-00-XXX. Aoleu, ne scuzați, avem niște colegi mai noi și n-au învățat încă toate numerele.” (R.C.C.)