Baconschi, de la jacuzzi la Dunăre

Pe vremea lui Ceaușescu, Externele erau cimitirul ambulant al elefanților pe care vulturul din Scornicești voia să-i treacă pe linie moartă. Morții-vii ai nomenclaturii comuniste deveneau ambasadori în America de Sud sau prin țări africane în care România nu exporta arme și nici consilieri militari.

Era o cădere în dizgrație, pe bani publici, destinată celor pe care Ceaușescu voia să-i țină departe de țară pînă în momentul în care le putea rezilia contractul cu regimul, printr-o rechemare în țară care nu mai era urmată de alte însărcinări.

Pe vremea lui Ion Iliescu erau răsplătiți cu funcții de ambasadori fie băieți care, ca Gelu Voican Voiculescu, își aduseseră atît de tare contribuția la victoria Revoluției feseniste și la sîngeroasa ei conservare ulterioară, încît erau trimiși la odihnă prin vreo țară în care inițiativele lor n-ar fi putut crea probleme în Centrală, fie bătrîni respectabili care deveniseră neutilizabili în țară, fiindcă începeau să moțăie în mijlocul unei fraze, ca venerabilul Oliviu Gherman, care a fost ambasadorul României în Franța.

Și mai nou însă, în România se poartă recondiționarea la Externe a unui fost diplomat care, după ce a părăsit diplomația și ministerul care o păstorește, pentru a se avînta în politica autohtonă, schimbînd două partide și cel puțin o cămașă politică jegoșită, e trecut prin mașina de spălat a Externelor ca diplomat reutilizabil pe relația Dunării.

Cine e persoana acestei aventuri pe care PSD-ul a luat-o sub aripă? Însuși Teodor Baconschi, cel care a avut premoniția că se va scălda, diplomatic, în apele Dunării în timp ce se bălăcea într-un jacuzzi cu o doamnă ambasador. Omul care a devenit, ca ambasador în Franța, campionul votului-viteză al alegătorilor de la Paris ai lui Traian Băsescu, iar ca ministru de Externe din cabinetul Boc le-a tras-o protestatarilor de Piața Universității, numindu-i „mahalaua ineptă”! Mai tîrziu, același Baconschi, care-i pupase slugos mîna Elenei Udrea pe vremea cînd ea era pe val, avea să protesteze ritos împotriva tîrfelor din politică, după ce s-a văzut pus pe linie moartă în partidul în care tocmai intrase cu avînt. Așa că, după ghinioanele din politică, Teodor Baconschi s-a întors la bază, cu binecuvîntarea PSD-ului, care l-a numit mai-mare peste treburile Dunării, unde Baconschi să-și spele imaginea în așteptarea unei ambasade.