Dacă te-ai lua după vorbele lui Bacovia, unica femeie din viaţa lui a fost Agatha, iar singurul lui copil, Gabriel. Nu era deloc aşa. Singuratic, bolnăvicios, dar mai ales ipohondru, Bacovia evita să vorbească despre el însuşi, iar în ultimii săi ani de viaţă nu ieşea din căsuţa pe care o avea pe Şoseaua Giurgiului. În adolescenţă fusese îndrăgostit de verişoara sa, Zoe, despre care povesteau rubedeniile lui.
Nu fusese un mare amor, Bacovia n-o pomeneşte mai tîrziu. N-a povestit nici despre văduva din Iaşi, care umbla să se mărite cu el, deşi relaţia cu ea a durat ceva mai mult. Mai complicată a fost istoria lui de amor cu fata unui popă, Tăbăcaru. Cu ea a avut Bacovia un copil, Jănică. Toată familia ştia că e al lui, dar poetul nu l-a recunoscut oficial, chiar dacă îl primea în casă. Jănică a sfîrşit rău, din cauza băuturii, cu care şi Bacovia avea relaţii strînse. Atît de strînse încît, atunci cînd l-a vizitat o echipă de la radio ca să facă o emisiune cu el şi i-a cerut reporterul, la sfîrşit, să spună: „Trăiască Republica Populară Română!“, Bacovia n-a refuzat, dar, temeinic ameţit, n-o zicea decît în franceză: „Vive la République…!“.
