În urmă cu trei ani se ascunseseră în spatele unei inimioare firave, zugrăvită în alb, roz și bleu. Ar fi putut candida singuri, dar asta ar fi însemnat să-și păstreze culorile tradiționale, iar lumea avea o enormă alergie la portocaliu. Au înghițit în sec, s-au aliat cu Forța Civică, PNȚCD și alte câteva partide și mișcări încă neînființate legal la acea vreme și și-au început lungul drum spre pierderea urmelor. Un singur pedelist și-a câștigat, atunci, colegiul în care a candidat, iar ceilalți care, de bine, de rău, au mai ajuns în Parlament au făcut-o de pe locul doi sau chiar trei. Dar asta nu i-a omorât, ci, din contra, i-a întărit. Atunci când au putut și-au îndepărtat balastul prin turnare directă la DNA. Dar mai cu grijă, cu fereală, în așa fel încât să nu se zguduie tot partidul, ci doar vârfurile mai vizibile și mai urâte de populație. Scăpați de Udrea, de Băsescu și de câțiva mărunței, s-au prezentat umili în fața liberalilor, le-au cântat ademenitor în urechile alungite de foame și i-au convins că niște aliați mai curați, mai nepătați și mai supuși nu vor mai găsi în vecii vecilor. Așa a dispărut definitiv PDL-ul, absorbind, în fapt, bătrânul și ramolitul PNL și transformându-l în platformă de promovare pentru aceiași băieți deștepți care de grămezi de ani fac jocurile.
Unul dintre discreții ăștia plini de putere și degrabă trăgători de sfori se numește Mircea Nicu Toader și este, cu voia dumneavoastră, deputat PNL de Galați. Marinar la origine, ieșit din școala de marină ca șef de promoție cu doi ani înaintea lui Traian Băsescu, n-a ținut cu dinții de navigarea pe mările lumii. Normal, de altfel, căci o funcție de director al centrului de calificare și perfecționare al navigației fluviale din Galați, chiar și pentru patru ani grei sub dictatura comunistă, l-a ajutat mai mult în viață decât cei opt ani de străbătut mările. N-o fi ajuns el la Anvers, ca alții, dar nici să-ți treacă prin mână atâția marinari nu-i o sarcină pe care organele să o fi lăsat pe umerii oricărui om lipsit de epoleți. În fine, trecutul e trecut, nu trebuie să ne mai întoarcem la el, ci să privim cu încredere la mediul privat, în care Mircea Nicu Toader a excelat vreo opt anișori, ca director general al firmei Trans Europa SA din Galați. Firmă care, ulterior, nu și-a uitat fostul șef, obținând rezultate de care acesta ar fi fost și mai mândru dacă n-ar fi știut că fără sprijinul său politic nu ar fi fost obținute în veci. De fapt, nu Trans Europa SA a fost firma performantă, ci surorile sale din același grup, Trans Pec Leasing SA și Euro Pec SA, conduse și deținute de chiar finul lui Mircea Toader, Adrian Marcel Comșa. Prin Trans Pec Leasing, Mircea Toader a reușit, traficând informații confidențiale, să îmbogățească familia fostului coleg de partid, Claudiu Palaz, și firma finului cu câteva milioane bune de euro, în urma tranzacției cu un teren din portul Constanța. La fel de câștigată a fost și Euro Pec SA, căreia Mircea Toader i-a intermediat, în perioada în care era secretar de stat la Interne, un contract gen “băieți deștepți” prin care cumpăra de la Hidroelectrica energie la prețuri între 130 și 141 de lei/Mwh, pentru a o vinde mai departe la 220 de lei/Mwh.
A fost un moment, nu foarte lung, în care Mircea Toader s-a clătinat puțin: atunci când procurorii au ajuns la pupilul său politic, fostul deputat PDL Mihail Boldea. I-a cam tremurat atunci cordul la gândul că nenorocitul se va apuca să povestească despre cum făceau ei, împreună, cadou de botez sau de nuntă câte un Volkswagen, dar până la urmă i-a trecut. Acum doar ce-și trage sufletul în Galațiul pe care, în parte, îl cam controlează, așteptând momentul prielnic în care îi va numi pe vechii liberali “corupți” și le va smulge de sub nas locurile eligibile pe diverse liste, în beneficiul băieților deștepți care au știut să-și schimbe culoarea politică la timp.
