Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Basarabia, pământ transnistrean

Zoom Basarabia, pământ transnistrean

Pentru fiecare ţară ostilă faţă de străini şi aproape complet lipsită de obiective turistice, există cel puţin un om care vrea neapărat să o vadă, fiind în stare să se certe cu vameşul dacă nu-l lasă să intre. Octavian, un fotograf român care trăieşte de vreo patru ani în Helsinki, a încercat prima oară să viziteze Transnistria în iarna lui 2010, dar abia acum i-a reuşit.

Drumul de la Chişinău la Tighina durează cam 45 de minute, mai ales dacă ai norocul să mergi nu cu o Lada veche, ci cu un automobil. La graniţă te controlează nişte ruşi înarmaţi cu Kalaşnikoave, genul de oameni aprigi pentru care nu e nici o ruşine să bei vodcă dimineaţa. Călătorii care se aventurează dincolo de Nistru trebuie să ştie că republica autoproclamată are o politică extrem de strictă în privinţa şpăgilor. Cine nu ia riscă să zboare din poliţia de frontieră. Partea bună e că, pentru nişte oameni înarmaţi şi cu puteri aproape discreţionare, vameşii transnistreni cer extrem de puţin. După trecerea frontierei, te poţi lăuda cu cel mai ieftin jaf armat în urma căruia se poate supravieţui.

Dacă ai paşaport românesc şi nu te însoţeşte nici un basarabean care să pună o vorbă bună în rusă pentru tine, şansele de a intra în Transnistria sunt aproape nule. În urmă cu doi ani, la prima tentativă de a vizita Tiraspolul, Octavian a fost dat jos din microbuz fără nici o explicaţie chiar ­înainte de intrarea în Tighina. De data asta a venit ceva mai pregătit, fiind dotat nu doar cu paşaport, ci şi cu trei amici moldoveni care i-au explicat vameşului că vor doar să-i ureze la mulţi ani unui membru al Guvernului de la Tiraspol pe care-l cunoşteau personal. Probabil că, ţara fiind atât de mică, aproape fiecare cetăţean al ei e membru al Guvernului, dacă nu chiar preşedinte sau premier.

Ce face ca Transnistria să fie diferită de alte teritorii care se administrează singure nu e neapărat aspectul de râu (dacă te uiţi pe hartă, pare nu o ţară, ci o apă curgătoare care se varsă brusc în graniţa dintre Moldova şi Ucraina). Partea care te uimeşte cel mai tare e frecvenţa tancurilor. La fel cum alte oraşe au drept monumente statui, Tiraspolul e ornat cu tancuri sovietice scoase din uz. Dacă s-ar bate monumentele de artă figurativă din Bucureşti cu cele din Tiraspol, Tiraspolul ar câştiga detaşat, deoarece tancul lor din centru e mai distructiv decât un voievod medieval cu secure, călare pe cal.

Pe străzile aproape pustii, sunt reprezentate doar două mărci de maşini: Lada şi Bentley. Bărbaţii se disting prin căciuli de blană impozante, cu urechile legate dea­supra. Femeile poartă căciuli mai puţin complexe, dar după aspectul desuet al vestimentaţiei poţi să-ţi dai seama că blana de pe capul lor a aparţinut unei vulpi arginii din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Ca şi în Chişinău, blănurile sunt atât de frecvente încât ai impresia că fiecare familie are o crescătorie de nutrii în spatele blocului sau în uscător.

Octavian povesteşte că, atunci când l-au văzut că face poze pe stradă, trecătorii au început să strige la el „şpion, şpion“, probabil denumirea locală pentru turist japonez. Totuşi, marele lui avantaj a fost că făcea fotografii cu aparatul atârnat la gât, nu ţinut în dreptul ochilor, în felul ăsta atrăgând mult mai puţin atenţia şi limitându-şi şederea la câteva ore, cât plănuise iniţial. Pentru că un sejur reuşit în Transnistria se cunoaşte după faptul că nu a implicat intervenţia organismelor internaţionale pentru scoaterea ta din ţară.

Publicat în Cațavencii, nr. 2 (80)/2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint