Agricultura extensivă a lui Nicolae Ceaușescu face victime chiar și în ziua de azi. În anii ’70-’80 ai secolului trecut, Ceaușescu a început să viseze că România este, toată, un teren agricol. Atunci a început campania, niciodată dusă la bun sfârșit, a strămutării satelor pentru a face loc agriculturii. Atunci arăturile au ajuns până în buza drumurilor, atunci a început să fie secată Delta Dunării pentru a face loc porumbului, grâului și altor plante care urmau să crească într-o zi cât alea occidentale într-un an.
S-au cheltuit miliarde pentru a draga 1.000 de kilometri de canale prin Deltă, astfel încât să se ajungă mai ușor la stuf. S-au construit diguri, alte mii de kilometri, înconjurând mii de hectare pe care regimul le smulgea naturii pentru a le dărui agriculturii. Atunci a început distrugerea Deltei, dar, din fericire, a venit anul 1990 și lucrurile s-au oprit. Distrugerea Deltei continuă, desigur, dar pe alte căi.
Unele dintre amenajările agricole și piscicole de pe vremea lui Ceaușescu (Popina, Babina, Fortuna) au fost supuse unor reconstrucții ecologice, dar a venit și un moment în care reconstrucția ecologică a fost stopată, amenajările agricole fiind aducătoare de bani. Sunt zeci de mii de hectare din Deltă care produc. Nu e nici neapărat bine și nici neapărat rău. Ecologiștii ar dori să se continue renaturarea, oamenii care au grijă de finanțele județului Tulcea ar vrea cât mai mulți bani la buget. Renaturarea incintelor agricole pare, acum, un subiect îngropat, deși primarul din Ceatalchioi, de exemplu, a cerut recent renaturarea amenajării agricole Sireasa, profitând de faptul că pe 10 octombrie a expirat contractul de concesiune pentru aceste terenuri, în suprafață de peste 4.000 de hectare.
În ultimii ani, de exemplu, această amenajare agricolă, concesionată pe mărunțiș, a adus Consiliului Județean doar aproximativ 20 de euro pe hectar în redevențe anuale. Și a adus și multe probleme, concesionarul fiind un individ lacom și nesătul, care recunoaște autoritatea doar atunci când are de luat, nu și atunci când are de dat. Din acest an, după licitațiile care stau să înceapă în curând, amenajările agricole din Deltă ar trebui să aducă cel puțin 160 de euro pe hectar redevențe anuale. Mulți bani, dacă ne gândim că e vorba despre aproximativ 37.000 de hectare. Pentru un județ ca Tulcea, aproape 6.000.000 de euro înseamnă o sumă importantă. La asta adăugăm impozitele plătite de către firmele concesioanre și obținem, deja, sume mult mai mari.
Ei bine, sumele astea vor veni, poate, într-o zi, dar nu atât de repede. Trei mari concesionari, Agrodelta Sireasa, Delta Rom și Anglo Rom, refuză pur și simplu să elibereze terenurile pentru care nu mai au contracte de concesiune și să le predea Consiliului Județean. Nici faptul că au încălcat legea în mod repetat, folosind în Deltă substanțe chimice interzise, nu le oprește să țină coada pe sus. Așa că, orice ar alege autoritățile, fie renaturare, fie finanțare pentru buget, vor alege de pomană câtă vreme dăunătorii Deltei nu vor fi scoși de pe terenurile pe care deja le ocupă abuziv.
Pāi dacā poporenii se scremeau cā „moare de foame” , cad de-anpicerelea pe la rigole si colturi de stradā, si nimeni n-a venit cu o solutie mai bunā, a fācut si Ceausescu ce l-a dus mintea. Ce era sā le dea, rulmenti sā vândā in Turcia?
Afacerile sunt afaceri! Bine gândite și dirijate de cine trebuie, chiar daca sunt fundamental deplorabile. Ce natură, ce ecosistem, ce ecologie?! Cred că glumim… e vorba numai de meschinărie, prostie și aroganță și mai ales sfânta ignoranță. Ar fi un mare păcat dacă ar lipsi ceva din cele enumerate!
Domnule de Hillerin,
Cum se face, domnule, ca mari ecologisti, care au luptat ani de zile pentru cauze juste, odata ajunsi in functii de comanda, cand chiar ar putea sa faca ceva, o dau de gard in cel mai pur stil romanesc?
Ma refer desigur la (fostul?) Dvs coleg Malin Musataescu, care odata ajuns in functia de guvernator al ARBDD n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa propuna interzicerea retinerii pestelui din 4 specii de catre pescarii recreativi.
Da, nu de toti pescarii -inclusiv aia cu plasele si cu curentul- ci doar de unditarii neindigeni. De renaturare – care ar fi putut fi o solutie pentru refacerea fondului piscicol in Delta Dunarii- nici nu s-a pus problema….
Va rog pe aceasta cale sa-i transmiteti crunta mea dezamagire in ceea ce-l priveste!
Multumesc!
Tocmai se discută despre renaturarea incintelor piscicole. Dar n-aveați de unde să știți, căci vă preocupă doar faptul că pescarii sportivi nu mai pot duce 60 de kile de pește acasă după 12 zile de stat în Deltă. Iar catch & release este regulă în mai toate rezevațiile lumii pentru pescarii sportivi.