Trăiesc printre noi, dar nu le cunoaștem dramele. Vorbim aici despre victimele birocrației, care se tem să povestească prin ce au trecut de teamă că interlocutorii le vor cere să atașeze la relatarea lor o copie după certificatul de naștere, o cerere-tip și un dosar cu șină. Am stat de vorbă cu una dintre aceste victime. L-am întâlnit pe domnul T. în fața Xeroxului de la parterul blocului în care locuiește. Stătea la coadă ca să facă niște cópii după diploma de bacalaureat și după livretul militar. Nu-i trebuie la nimic momentan, însă nu se știe când ai nevoie să mergi până la vreun chioșc RATB, unde vânzătoarea îți cere invariabil o gamă largă de acte doveditoare.
Drama domnului T. a fost că mult timp a crezut că-l cheamă Subsemnatul. Completând de-a lungul vieții câteva mii de cereri-tip, a scăpat complet din vedere faptul că prenumele lui este Vasile, nu Subsemnatul Vasile, fără cratimă între ele. Acum, că a aflat adevărul, își dă seama că nu-i ușor să-ți schimbi identitatea. Nu poate pur și simplu să revină la vechiul și adevăratul său nume, deoarece tuturor prietenilor le-a zis că-l cheamă Subsemnatul. ”Mai ușor mi-ar fi să schimb numele în acte, însă de la Primărie mi-au cerut o grămadă de documente”, ne-a explicat domnul T. ”Cică să le duc copie după certificatul de naștere cusută cu fir de aur și un dosar cu șină, legat în piele de vițel. Mi-e greu să umblu după toate astea, că am și eu serviciu.”
