De câțiva ani, de sub hainele pline de fir de aur ale înaltelor fețe bisericești nu se mai aud cântece de laudă închinate Domnului, ci gâfâielile pline de teamă ale unora care pierd teren. Politicienii se uită pe sondaje, au învățat să le citească, iar ceea ce află acolo despre Biserică nu-i bucură prea tare pe conducătorii acesteia din urmă. Până de curând, nu teama de Dumnezeu sau dorința de a face bine semenilor îi împingea pe politicieni să bage adânc mâna în banii publici și să dea cu nemiluita la Biserică, ci ideea preconcepută că Biserica ar fi foarte influentă și ar aduce multe voturi. Încă e, încă e influentă, dar nu aduce neapărat voturi. Cu un nivel al încrederii în instituție situat pe la 60% și aflat în scădere, Biserica nu poate nici măcar garanta că cei care vin duminică de duminică la slujbă merg neapărat și la vot. În plus, Ponta a observat cu ochișorii lui înlăcrimați că, după ce a pompat de urgență zeci de milioane în diverse conturi ale BOR, chiar Patriarhul le-a spus credincioșilor, în ziua turului doi, că nu-i păcat să votezi un neamț. Na, să mai faci afaceri cu popii!
Până și procurorii s-au prins,
de curând, că sutana neagră nu este dătătoare de imunitate. Ditamai Arhiepiscopul Teodosie Tomitanul are acum de înfruntat un potențial proces pentru mai multe capete de acuzare. Mai sunt cazuri de preoți implicați în diverse dosare, ceea ce până de curând părea inimaginabil. Dar nu sunt, totuși, atât de mulți, iar cazurile penale destul de puține, nu putem blama o întreagă organizație, altfel respectabilă, pentru câteva oi rătăcite. Însă n-ajută la imagine, fir-ar să fie. Iar zgomotoșii ăștia din presă și din societatea civilă care tot cer ca Biserica să nu mai fie finanțată de stat… Unde vom ajunge? Nu, trebuie făcut ceva, politicienii trebuie aduși cu picioarele pe pământ. Trebuie ceva de impact, care să dovedească faptul că Biserica e încă puternică, e o forță pe care nu poți s-o ignori. Iar dacă nu poți s-o ignori, trebuie să-i satisfaci cererile.
Așa că, de data asta, s-a jucat la miză mare:
schimbarea Constituției. USL, marea alianță contra naturii care a câștigat triumfal alegerile din 2012, nu doar că avea posibilitatea de a schimba Constituția fără probleme, având majoritatea parlamentară necesară, dar și promisese asta în campanie. Constituția trebuie schimbată pentru a pune în mișcare proiectul de regionalizare și pentru a împiedica apariția unui nou președinte precum Traian Băsescu. Dar proiectul de schimbare a Constituției a fost dat pe mâna lui Crin Antonescu. Consultările cu societatea civilă au început în forță și s-au împotmolit repede, în jurul unor propuneri făcute de Biserică. Una dintre ele presupunea ca prin Constituție să se recunoască rolul Bisericii Ortodoxe și al celorlalte culte în constituirea și modernizarea statului român. După care, fiindcă tot era vorba despre modernizarea statului, tot Biserica cerea vehement ca familia să fie definită ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie. Vorbim, iată, despre anul 2013, anul în care s-a născut și a murit ideea modificării Constituției, sub privirea adormită a celui ce era să fie președintele României. Da’ n-a mai fost să fie, cum nici modernizator de Constituție n-a mai fost.
Dar Biserica are răbdare,
căci nu s-a născut acum 100 de ani, ca România întreagă. În mai bine de un mileniu, Biserica de pe actualul teritoriu al României a învățat să aștepte. Și a așteptat, a așteptat până i s-a copt ideea. La început a fost asociația părinților care au luptat pentru obligativitatea orei de religie în școli. N-au învins, dar au fost suficient de vizibili pentru a sădi sămânța speranței pe sub mitrele înalților prelați. Pe scheletul asociației părinților pentru ora de religie s-a ridicat mândră și vioaie Coaliția pentru Familie. Scopul său? Nu, nu îmbunătățirea nivelului de trai al familiilor din România, ci o mai exactă definire a familiei în Constituție. Și mai precis, modificarea Constituției României cu singurul scop de a se preciza că familia este alcătuită dintr-un bărbat și o femeie. Plus copiii aferenți, dacă e cazul.
Ideea a părut nebunească
și mulți au luat-o în râs. A, da, poate se vor strânge câteva zeci de mii de semnături. Și ce dacă?
Ei bine, cu sau fără sprijinul bisericilor (ale tuturor cultelor, mai exact) din România, Coaliția pentru Familie, condusă de oameni apropiați de aerul tare și plin de tămâie al înălțimilor bisericești, a strâns 3.000.000 de semnături. Cu aceste semnături încearcă, azi, să forțeze un referendum la care să se decidă cine alcătuiește familia într-o nouă Constituție. Coaliția pentru Familie ar fi vrut referendumul acum, pe 11 decembrie, dar partidele n-au prea fost de acord. Până când și-au dat seama că, totuși, trei milioane de voturi…
Așa se face că PSD, prin vocea lui Liviu Dragnea, a spus că este de acord cu un referendum pe tema asta, dar prin primăvara anului viitor. PNL a plusat pe 14 noiembrie și a semnat un protocol cu Coaliția pentru Familie, promițând un referendum în aprilie 2017. Din partea USR a vorbit Clotilde Armand, în nume personal, spunând că acest referendum trebuie să se țină. ALDE n-are nimic împotrivă, iar PMP și PRU oricum nu se pun. Dar, în mare, toată clasa politică a cedat rapid șantajului Bisericii.
Sau nu e șantaj?
Dacă este o oportunitate? Căci, oricum, legal ar fi. Conform Constituției în vigoare, articolul 150, “(1) Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot. (2) Cetățenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative”.
Așadar, este dreptul celor trei milioane de semnatari să ceară revizuirea legii fundamentale. Dar n-ar fi păcat să nu profităm toți? Până în primăvară am putea strânge, oare, 500.000 de semnături prin care să cerem, de asemeni, ca în viitoarea Constituție să se specifice, foarte clar, că România e un stat laic și că statul nu are obligația de a finanța cultele religioase, această finanțare căzând doar în sarcina credincioșilor practicanți? Haideți să nu facem un referendum doar pentru o singură întreabre, ci să umplem paginile buletinului de vot cu întrebări care chiar contează. Dacă trei milioane de homofobi au avut curaj să-și asume sub semnătură opțiunea, nu s-or găsi 500.000 de oameni interesați să vadă dacă țara asta chiar vrea să meargă înainte sau mai degrabă s-ar trage liniștită înapoi?
Într-o biserică foarte mare din Rotterdam duminica dimineața se oficiază slujba religioasă, iar seara e discotecă! Fac și oamenii ăia un ban cinstit. Nimic de la stat.
@nicu salistean Eu zic sa faca discoteca si dimineata si seara si sa nu mai tina slujba. Fac si oamenii aia un ban si mai cinstit.
E moda democratiilor asa-zise directe: referendumuri, petitii pe internet, sondaje, like-uri, comentarii, etc. Vezi ca lucrurile ies pe dos de cum isi inchipuiau oamenii (formati de mass-media) tocmai ca sa se confirme sistemul. Ca cica oamenii nu sunt cinstiti la sondajele de opinie (de aia nu se mai potrivesc cu rezultatele), dar sunt cinstiti doar in cabina de vot. Tactica, daca e reala, chiar n-are sens, dar cine ce sa mai inteleaga. Sistemul se spala pe maini daca iese prost ca cica asa a fost vointa poporului – un alt personaj fara contur si definitie.
Puțini se străduiesc să falsifice sondaje,pe când alegerile..