Profesor universitar de mai mulți ani în State, matematicianul, eseistul și romancierul Bogdan Suceavă știe cum stau lucrurile în materie de alegeri la americani. Și s-a grăbit să-mi răspundă imediat ce a fost limpede cine a cîștigat America pentru următorii patru ani.
CristianTeodorescu:Joe Biden: „Am cîștigat!“, Donald Trump: „S-a fraudat!“, după ce a zis că a cîștigat. Ce-i cu bulibășeala asta la prezidențialele din State?
Bogdan Suceavă:În ciuda pandemiei și a viziunilor apocaliptice care n-au lipsit din peisaj, procesul electoral american a funcționat ceas, inclusiv în state care au introdus abia acum prima oară votul prin corespondență. Din pricina epidemiei actuale, au existat trei feluri de voturi: 1) cele exprimate înainte de ziua alegerilor, 2) cele prin corespondență și 3) cele din ziua alegerilor. La voturile prin corespondență au fost verificate identitatea și adresa numelor de pe plicuri, s-a verificat dacă fiecare alegător n-a votat cumva de două ori, și acest proces atent a necesitat timp. Dar marea minune e să vezi la lucru acest extroardinar document care e Constituția americană, care include o bună cunoaștere a ființei umane și a obiceiurilor ei. Pentru că, să nu uităm, omul e o ființă care apucă și uneori nu mai dă drumul. Autorii Constituției americane știau foarte bine asta la 1776 și au prevăzut în document tot mecanismul necesar calmării celor care de împăcare au nevoie. Toți cei care apucă cu prea multă pasiune măriri și funcții confirmă cu asupra de măsură cît de genială e Constituția americană.
C.T.:Tribunalul decide cine e președinte, cum zice Trump?
B.S.:Desigur, nu te referi la procesul încropit la Tîrgoviște pe 25 decembrie 1989, care a reprezentat un altfel de episod al schimbului de ștafetă între doi președinți. Deci nu, nu e așa, se poate și altfel. Președintele a fost ales prin voturile exprimate într-un moment al alegerilor americane ce a adus la urne cel mai mare număr de oameni vreodată în America. Firește că oricine are dreptul să ceară Justiției orice consideră că ar trebui, dar nimic nu poate înlătura votul legal exprimat. Diferența e prea mare și situația prea clară ca să mai survină surprize. Nu e ca la alegerile din 2000, cînd statul Florida a decis în favoarea lui George W. Bush cu 537 de voturi mai mult decît opțiunile în favoarea lui Al Gore. Atunci a fost foarte aproape, și o asemenea situație era de imaginat că va ajunge și la tribunal. Și acum poate ajunge, dar cum să zică judecătorii altceva decît a decis electoratul?
C.T.:La Washington și-n alte orașe, proteste și încăierări imediat după alegeri. Ce vor astfel cei care nu-l mai vor pe Trump? Cei care-l vor ce vor?
B.S.:Au fost incidente în Portland, Oregon (un loc care anul acesta a avut o istorie complicată), în Minneapolis (unde George Floyd a fost asasinat anul acesta pe 25 mai de un polițist) și la New York, și fiecare dintre momentele tensionate de care mă întrebi are explicații culturale și istorice. Firește, ideal ar fi fost fără tensiuni și fără arestări. Cei care nu-l mai vor pe Trump președinte pentru încă un mandat probabil își doresc ceea ce viitoarea vicepreședintă a SUA, Kamala Harris, a menționat în discursul ei de pe 7 noiembrie: speranță, unitate, decență, știință și adevăr. Ce vor partizanii lui Donald Trump? Mă întreb dacă unii dintre ei nu gravitează în orizontul acelor idei pe care Matthew Heimbach, unul dintre organizatorii manifestației din Charlotesville din august 2017, le-a inhalat studiind viața și opera lui Corneliu Zelea Codreanu. Să le explic pe acelea? Probabil nu e cazul, căci ne sînt cunoscute, plutesc în supa ideilor sud-est europene. Să ne înțelegem: există cu certitudine milioane de republicani onorabili, care nu sînt rasiști și care au moștenit o cultură conservatoare de înalte tradiții democratice. E plauzibil că mulți dintre ei au votat cu Donald Trump. Ei merită înțelegere și respect pentru asta. Pe de altă parte, există și republicani, ca de pildă cei reuniți în The Lincoln Project, fondat în decembrie 2019, a căror pasiune a devenit înfrîngerea în alegeri a lui Donald Trump. După anunțarea rezultatului alegerilor, probabil că și ei au dansat pe stradă cot la cot cu cei mai liberali dintre liberali.
C.T.:Văd că și în America a apărut votul negativ, printre alegătorii nearondați politic. Cunoaștem, nu?
B.S.:Dar nu e oare adevărat că fiecare doarme așa cum își așterne? Ce rost va fi avut ca Donald Trump să spună lucruri nepotrivite despre perioada de prizonierat din Vietnam a lui John McCain? Or, McCain e un erou al Arizonei, pe care a reprezentat-o cu înaltă onoare în Senat, și s-a ajuns ca Arizona să fie una dintre piesele esențiale ale dominoului politic care l-a costat pe Donald Trump al doilea mandat. Niște vorbe necugetate au antagonizat un segment important al electoratului într-un stat unde diferența n-a fost mare. Și asta n-a fost singura gafă costisitoare a lui Donald Trump. Ca să amintim o altă gafă a sa care pare a turna gaz peste foc, iată-l spunînd că Detroit și Philadelphia ar fi printre cele mai corupte orașe din SUA. Iar aceste orașe sînt două dintre polurile demografice ale concentrării populației de culoare. Ce sens a avut să spună așa ceva? Astfel de intervenții sînt inexplicabile.
C.T.:Cu cine a ținut pandemia la alegeri? Dar criza economică?
B.S.:Nenorocirile nu țin cu nimeni. E o tragedie că înainte de alegeri au murit peste 230.000 de americani. Mulți oameni și-au pierdut locul de muncă sau casa. Apropo, unul dintre studenții mei de la cursul de analiză tensorială a rămas fără casă la jumătatea semestrului. Cum noi predăm prin Zoom, mă temeam că nu va mai avea cum să acceseze cursul. Ei bine, studentul acesta a continuat să se conecteze la curs în cele mai dificile condiții, să îmi trimită soluțiile lui la teme, cu maximă dedicație și interes pentru matematică. Uite, asta e partea pe care o iubesc cel mai mult la California: acest spirit pozitiv și această voință de a munci și de a reuși împotriva tuturor adversităților. Cînd ai asemenea studenți, cum să nu te pregătești cu drag pentru curs?
C.T.:Judecînd după vîrsta celor doi competitori și după bîlbele lor de Agamiță Dandanache, tot scandalul de la alegeri are ceva comic, cel puțin de la distanță. Dar de aproape?
B.S.:Dacă a fost ceva funny, sigur a devenit material de comedie pentru Stephen Colbert sau pentru echipa excelentă de la Saturday Night Live, ale căror intervenții se simt din interiorul lumii americane așa cum se simțeau producțiile Divertis, pe vremea cînd în România mai exista umor inteligent la TV.
C.T.:N-ar trebui schimbat sistemul ăsta de alegeri în care învinge cine are 270 de electori, nu cine cîștigă votul popular, chiar dacă acum Biden le-a cîștigat pe amîndouă?
B.S.:În nici un caz n-ar trebui schimbat! E o consecință importantă a doctrinei federalismului american, care permite ca nici un stat să nu se simtă exclus din deciziile importante. Grație acestui sistem electoral, fiecare alegător participă conștient că poate trimite în urnă un vot esențial pentru dinamica alegerilor la nivel național. Să nu uităm cum a fost Florida în anul 2000, cînd, la șase milioane de alegători, diferența a fost infinitezimală. Dacă ar fi vot popular și dacă ai ști că votul domniei-tale intră la grămadă cu alte 140 de milioane de opțiuni, de ce să te mai deranjezi pînă la liceul din cartier ca să mai votezi? Ei bine, actualul sistem electoral motivează oamenii să se implice și să voteze.
C.T.:De ce a cîștigat Trump în Sud și Biden pe Coasta de Vest? Că unii susțin că asta se trage de la ruptura de pe vremea Războiului de Secesiune.
B.S.:Despre politicianul D. Trump trebuie vorbit cu respect: a reușit să motiveze 70 de milioane de americani să-l voteze, ceea ce nu e puțin lucru. Există un fundament cultural pe care a izbutit să-l atingă, chiar dacă prin tonuri cam prea întunecate pentru gustul meu. Întrebarea pe care o pui necesită trimiteri la proza lui William Faulkner, la acea parte a sufletului Sudului care a răspuns ideilor lui Trump, căci Sudul are opțiuni conservatoare bine înrădăcinate în lumea lui cea veche, tot așa cum și România ascunde în adîncuri un șirag de piatră rară de filon pur fanariot, care ne irită periodic pe fiecare dintre noi în parte. Ne irită, dar e acolo! Plus surprizele, cum a fost cea din statul Georgia, diamant al Sudului, care a optat pentru Joe Biden, poate și ca urmare a eforturilor extraordinare depuse de Stacey Abrams, care după ce a pierdut alegerile de guvernator în 2018, a fondat Fair Fight Action, o organizație dedicată eradicării suprimării voturilor. Cînd s-a votat pe bune în Georgia, au cîștigat democrații. Dacă ne uităm la harta electorală a alegerii lui Jimmy Carter, în 1976, vedem că America era împărțită pe atunci cu totul altfel, între Vest și Est, precum competiția de baschet, partea de Vest fiind pe atunci mai conservatoare. De atunci s-au petrecut transformări demografice masive în Statele Unite, care au produs o cu totul altă împărțire a opțiunilor, iar harta electorală de azi e mult diferită, de la schimbări corespunzînd unor segmente etnice sau religioase ale populației la felul cum anumite industrii locale (fie minerit, fie industria constructoare de mașini) au direcționat voturile din anumite state care acum au contat esențial.
C.T.:Există, acum, două Americi într-un singur stat? Cînd se va trage fermoarul între cele două tabere, dacă se va trage?
B.S.:E clar că Statele Unite sînt acum o națiune împărțită, și asta nu-i deloc bine, dar Joe Biden e omul cu cele mai multe șanse să stingă aceste tensiuni. Dacă ar fi fost Ion Iliescu, la asemenea tensiuni ar fi chemat minerii, pentru că asta știa bărbatul de stat din Oltenița. Dar Joe Biden e din altă plămadă, un om care știe să zîmbească atunci cînd e atacat cu minciuni și să răspundă elegant atunci cînd se confruntă cu un atac de grotă. Hai să vedem ce face mai departe.
1.648 de vizualizări
