Dacă n-aţi ştiut, aflaţi acum că în afară de cele două romane cu Ostap Bender şi de însemnarea călătoriei lor în America, Ilf şi Petrov au scris povestiri, schiţe, articole, foiletoane, vodeviluri şi scenarii. Ilf le-a adunat într-o carte şi, cînd a văzut că e groasă, i-a zis 1001 de zile*. Aceasta fiind contribuţia lor satirico-parodică la istoria sovietelor din anii ’30.
Nu mult după aceea, Ilf a murit. Petrov n-a mai scris literatură, totuşi a murit şi el la cinci ani după Ilf, într-un accident de avion. 1001 de zile e o povestire în care Noua Şeherezadă e o secretară care urmează să fie epurată de la locul ei de muncă de la Oficiul de colectare a ghearelor şi cozilor din Moscova. Secretara n-are nimic împotrivă, dar mai întîi povesteşte conducerii întreprinderii nişte întîmplări nemaiauzite, încît timp de 15 zile la menţionatul oficiu nu mai lucrează nimeni.
Căci neîntrecuta Şeherazada Feodorovna îşi începe poveştile la ora zece fix şi se opreşte la patru după-amiază cînd se încheie programul, chiar dacă rămîne cu fraza la jumătate. Lungeşte-o! – o imploră ceilalţi epurabili, dar secretara ştie singură ce are de făcut. Şi-o ţine în poveşti uimitoare pînă cînd conducerea care cască gura la ea e trimisă la muncă în localităţi îndepărtate ale marii uniuni. Dar întîmplările Şeherezadei pălesc pe lîngă păţaniile Personalităţii Luminoase. Un cetăţean dintr-un oraş de provincie devine invizibil după ce se spală cu un săpun contra pistruilor conceput de inventatorul localităţii.
Despre Transparent se crede că i-ar da de gol pe toţi cei care se ocupă de chestii necurate. Localnicii îi ridică un monument, însă o cetăţeancă rea de muscă îl acuză că ar fi abandonat-o cu un copil şi transparentul redevine vizibil, dar fără pistrui. Vă închipuiţi cumva că mai mult de-atît nu se poate? Citiţi cartea şi veţi vedea că, vorba lui Ostap Bender, şedinţa continuă!
