N-au trecut nici doi ani de la moartea lui Adrian Păunescu (20.07.1943 –5.10.2010) şi iată că, pe 26 mai a.c., i-a fost instalat un bust în Grădina Icoanei. Iniţiativa i-a aparţinut primarului sectorului 2, dl Neculai Onţanu. Cu toate că domnul Onţanu se numără printre puţinii edili care nu strîmbă din nas atunci cînd aud de cultură, iniţiativa domniei sale n-a fost privită cu ochi prea buni. Chiar preşedintele Uniunii Scriitorilor, dl Nicolae Manolescu (care îi este îndatorat domnului Onţanu măcar pentru faptul că a sponsorizat o excursie la Muntele Olimp, excursie la care a participat şi dl Manolescu împreună cu cîţiva apropiaţi), s-a simţit dator, pe bună dreptate, să scrie următoarele despre controversatul poet; „Păunescu a promovat cu mult zel în poezia lui cultul lui Ceauşescu.
Versuri ale lui, lipsite de demnitate, au fost printre cele mai citite în epoca de aur. «Cîntarea României» a fost spectacolul care a contribuit în cea mai mare măsură la pervertirea ideii de cultură, chiar dacă la el au participat artişti şi formaţii de valoare şi populare mai ales printre tineri. Şi nu în ultimul rînd, nu constituie nici un merit, ci din contra, al «Cîntării României» faptul că a exprimat cultul ceauşist în mod spontan, neobligat de autorităţi. […] Dezvelirea bustului lui Adrian Păunescu în Grădina Icoanei nu face bine nimănui şi, nu în ultimul rînd, poetului însuşi“ (v. R.l. nr. 22). Trecînd peste faptul că dl Manolescu confundă Festivalul „Cîntarea României“ cu Cenaclul „Flacăra“, două lucruri asemănătoare, dar nu identice, nu-mi rămîne decît să subscriu.
