Nu știu dacă orașul, satul sau platforma petrolieră pe care locuiți are sau n-are colțuri, dar Bucureștiul are o groază. Și pe fiecare colț e un magazin de colț, care vinde de toate, de la ceapă verde la alifie chinezească, cratițe și chiloți. așa e și magazinul meu de pe colț, cu mențiunea că slăbiciunea personală a patronului sînt materialele de construcții, astfel încît poți să-ți iei oricînd un sac de rigips, o țeavă de 12 și o înghețată, dacă reușești să găsești înghețata printre sacii de rigips.
De 1 martie am trecut întîmplător pe acolo, proaspăt scăpat din infernul mărțișoarelor de la Unirii și romană și absolut convins că am găsit, în sfîrșit, produsul pe care magazinul din colț nu-l are. m-am înșelat: atîrnate în vitrină, între promoția la lopeți și două pisici chinezești care dau din labă, se lăfăiau vreo 20 de mărțișoare.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
