…la Doha-n oraș, cu un alt poznaș, Angel di Maria. Om la om să-nălțăm! E vremea colindelor, pentru creștini (întreg respectul pentru adepții altor religii) și, în același timp, este momentul înălțării lui Leo Messi. Deși e cam pitic, acum a devenit foarte înalt. Aproape cît Maradona sau cît Pele, sau cît alți vrăjitori care au fermecat așa-numita planetă Fotbal și balonul. „Balonul e rotund“, zice-se că așa e și Terra, planeta pe care viețuim, vreo opt miliarde de oameni. Niște miliarde de oameni, niște fericiți care beneficiem de curent electric, am urmărit marea finală, cu sufletul la gură. A fost un meci pe cinste, poate că n-a fost și „cea mai bună finală din istorie“, așa cum comentau unii-alții, la cald. În premieră, într-o țară arabă, am avut parte de o finală ca o șaorma bună – cu de toate. Și, iată, Messi s-a înălțat. Și a revenit, băiatu’!
„O finală religioasă“, zice Marius Mitran, la TVR. „Le-am spus alor mei că Dumnezeu îl va ajuta pe Messi să cîștige acest titlu“, a mai subliniat, pe alt post, și Victor Pițurcă, cel supranumit „Satana“. Dincolo de atîtea multe detalii, World Cup 2022 este prilejul prin care micul Lionel a izbutit să ajungă în Olimp, alături de vechii zei. S-a întîmplat din nou. Credincioșii întru Fotbal, indiferent de religia lor, încă mai au nevoie de zei – precum Messi, acum. Mai există și un Dumnezeu al fotbalului – a pedepsit Spania și Portugalia, în meciurile cu păgînii din Maroc, a fost cu Messi și cu Argentina în finala cu Naționala Franța. Messi și-a văzut visul cu ochii, iar Mbappé va deveni, dacă-l ajută sănătatea, zeul următor. Căci ăsta-i fotbalul, fraților: zei noi se ridică, pe ostenitele oase ale zeilor mai vechi…
Acuma, trecînd de la sacru la profan, poți pentru ca să zici că au fost meciuri mișto la Mondialul ăsta, culminînd cu finala. Șeicii din Qatar și nea Infantino de la FIFA își pot freca mîinile fericiți – hai, că ne-a ieșit! Ar fi cazul, totuși, să trecem peste aceste detalii impure, cam prea multe, mult prea multe. Fotbaliștii – cei care n-au nici o treabă cu chestii de genul ăsta – au jucat fotbal. La nivel planetar, mai ziserăm, toată lumea joacă „europenește“. Iar noi, întreaga omenire fotbalistă, ne întrebăm: după acest World Cup, care mai e tendința sau, mai românește, cum e trend-ul?
Păi, moșilor, trend-ul ar fi că tot echipa învinge, dacă-l mai are și pe Messi, binecuvîntat fie-i numele! Fără ajutorul băieților de echipă, cu cei alături de care a reușit să comunice, în sfîrșit, la bătrînețe, da, Lionel nu și-ar fi împlinit marele vis! Dacă stai să comentezi, echipele care erau „mai echipe“ (cum se zice pe la noi) au ajuns mai departe – Croația și Maroc, de exemplu, în finala mică… La polul opus, Germania și Belgia, în faza grupelor, Spania și Portugalia, ulterior, oof, n-au dovedit că-s „mai echipe“. Păcat. Echipe europene, am fi zis altceva despre dînsele. Inițial, ca toate casele de pariuri, o creditam cu prima șansă pe Brazilia. Fără un grup închegat ca lumea, urmașii unor titluri mondiale (ce băieți jucau pe vremea aia…) au plîns pe umărul tatuat al lui Neymar Jr. Asta e. Trăiască Messi!
Eh-heei, dragilor, și cît n-ar mai fi de povestit despre acest Mondial, așa cum s-a zis, zicem, „tipic“… Vom reveni în curînd cu amănunte! Ca să nu mai lungim povestea, ideea este că fotbalul învinge, în ciuda atîtor condiții neprielnice. Ca cum ar fi Qatar sau Infantino. Nihil sine Deo Messi! Hai România!
in Qatar. si nu numai, se mai aplica una :
‘ Auro pulsa fides, auro venalia jura, aurum lex sequitur, mox sine lege pudor.’