Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Căldurile de odinioară

Zoom Căldurile de odinioară

De fiecare dată cînd m-am dus în vizită la Ștefan Bănulescu s-a întîmplat să fie și vară, și cald. Prima oară, îmi făceam lucrarea de diplomă în care unul dintre capitole era despre el, idolul meu dintre scriitorii români. Îndrumătorul lucrării mele, profesorul Eugen Simion, mă sfătuise să mă întîlnesc cu autorul Cărții Milionarului, pe care pînă atunci îl văzusem numai pe stradă. Locuiam în același cartier, ne salutam, adică eu îi dădeam bună ziua, iar Bănulescu, politicos, îmi răspundea. Pe atunci publicasem doar în Vînătorul și pescarul sportiv, povestiri despre pescarii din Medgidia. De unde era să știu că Bănulescu, pescar și el, citea revista și-mi ținuse minte numele? Și cînd am ajuns la el în apartament, în loc să-i pun eu lui întrebările pe care le învățasem pe de rost, mă trezesc că Bănulescu, despre care auzisem că e un tip neîncrezător și scump la vorbă, mă întreabă dacă mergeam la pescuit. Da, îi zic. „Scrieți, cumva, la revistă?” Am recunoscut că scriam. Cînd Bănulescu mi-a spus că trebuia să încerc și la o publicație literară, noroc că stăteam pe un scaun, căci mi se înmuiaseră picioarele de emoție. Cum afară era cald, chiar dacă se însera, el începe să-mi vorbească despre vipiile de altădată, pe care nu le cunoșteau decît oamenii de la cîmpie, cei care umblaseră în picioarele goale prin țărîna fierbinte a drumurilor de țară. Cu tot respectul, mi-am permis să-l contrazic. Asfaltul progresului din Medgidia îmi arsese tălpile în copilărie, ca o tigaie încinsă, în timp drumurile de țărînă erau ca o mîngîiere, ce-i drept, cam fierbinte.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]