Adolescenții și tinerii de varii vîrste, de la 20 la 90 de ani, din povestirile cu care debutează în volum Cristina Chira au toți ceva urgent de făcut sau de explicat. Îi presează timpul și fitilul aprins al dorinței de a înțelege ce se întîmplă în jurul lor și cu ei înșiși. Cîțiva sînt revoltați, cîțiva vor să dea tonul ca intelectuali alfa ce se cred; nici unul „nu se complace“, nici unul nu se lasă în voia sorții, chiar și cei care tocmai au nimerit pe lîngă, ridicol ori de-a dreptul dramatic. Însă de fiecare dată apare cîte un „dar“ care tulbură sau a tulburat lucrurile și bunul lor mers către acel ceva.
Titlul subliniat net al cărții, același cu al primei povestiri din volum, ascunde însă o capcană. O capcană inocentă: vrea să fie provocator, dar e, de fapt, o încercare de a retrăi altfel o experiență ratată. Rescrierea trecutului apropiat, așa cum ar fi trebuit să se întîmple, împreună însă cu înregistrarea scrupuloasă a ceea ce s-a petrecut de fapt. Un fel de a doua șansă, la pachet cu șansa irosită. Ca și cum Raskolnikov ar izbuti să se convingă că nu le-a omorît pe cele două babe, acordîndu-și de unul singur dreptul de a o lua de la capăt.
Variațiuni pe tema trecutului ca și cum apar și în alte povestiri ale Cristinei Chira, dintre care mai pregnante artistic mi se par cele scurte. Un el face o timidă-elaborată-ironică declarație de dragoste pornind de la parfumul ei, Lancôme, care-i amintește de parfumul mătușii de 20 de ani de care s-a îndrăgostit cînd el avea doar șase. Un fost preot devenit agent de livrări la FAN Courier are încurcături cu un pachet care conține un ham de piele cu întrebuințare ambiguă. Iar altundeva, într-o povestire scrisă dintr-o singură frază, dar care se întinde pe opt pagini – ca mulți alți debutanți, Cristina Chira simte nevoia să-și demonstreze că poate faulkneriza cap-coadă, cu succes! –, un apel telefonic pe smartphone funcționează ca madlena modernă a unei povești de dragoste. În treacăt fie spus, smartphone-ul, tableta sau laptop-ul joacă rolul venerabilului Deus ex machina adus cu inteligență și umor la zi, la fel cum o revistă care conține poziții sexuale explicite pentru uzul adolescenților e prilej de discuție liberă și de – pînă la un punct – schimb de experiență între bunica de la țară și emancipata ei nepoată, ca în reclama cu basmaua bunicii și brînza Făgăraș, cu morala: „Prea bun! Prea ca la țară!“. Doar că, în schița Cristinei Chira, bunica dă oarece semne de femeiască complicitate cu nepoata, iar autoarea se ferește să spună de partea cui este, ca nenea Anghelache al lui Caragiale, cel evocat de Florin Iaru în recomandarea de pe coperta a patra a volumului.
În textele mai ample ale cărții, Cristina Chira pare să-și încerce însușirile de romancieră, ca în caleidoscopul perspectivelor din „Porolissum“, povestire de atmoferă, în care sînt pitoresc și bine ritmat combinate impresiile de călătorie și poveștile de viață ale membrilor unei trupe de muzicanți ambulanți urmăriți de teama că la următorul show nu vor avea public. Sau ca în „Peștișorul rătăcitor“ în care tema călătoriei în căutare de ceva anume, o specializare, o slujbă sau măcar un program dotat cu o bursă, e aplicată la scară universală, din UK în Uganda și de-acolo în Spania sau oriunde în lume. Aici, singurul personaj care are o situație stabilă e peștișorul din bolul de sticlă plimbat prin lume de deținătorii săi temporari.
Ingenioase, pătrunzătoare și, deloc în ultimul rînd, foarte bine scrise, povestirile Cristinei Chira trec cu brio examenul unui debut care o impune ca prozatoare.
Cristina Chira, Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor, Editura Polirom, 2023.
