Dacă în PDL n-ar fi unii care de-abia aşteaptă ca Mişcarea Populară să se transforme în partid, ca să-i întărească rîndurile, aş fi aplaudat şi eu aplauzele pentru Cristi Preda ale acelora dintre cei 500 şi cîţi or mai fi fost care s-au adunat să-l suspende. Cîţi l-au aplaudat pe Preda cînd el a invitat conducerea mare a PDL să nu se comporte ca bolşevicii merită totuşi o clipă de respect. În partidele de la noi nu se aud aplauze în favoarea condamnaţilor. Fie şi la o suspendare de şase luni.
Dacă nu s-ar fi dus şi Cristi Preda la întrunirile de moşire a Mişcării năşite de Traian Băsescu, cel care a întors spatele PDL-ului, cu faţa la camera filmuleţului său de adio şi de năduf, aş fi scris acum despre abuzul căruia Preda i-a picat victimă.
Că Preda a ţinut înaintea alegerilor din partid steagul Monicăi Macovei, foarte frumos! Mai ales că ştia că favorita lui n-avea nici o şansă. Intelectual idealist! Că după ce Vasile Blaga a cîştigat conducerea partidului, Cristi Preda a continuat să-l critice, iarăşi jos pălăria! Bravos, bărbat politic! Cînd Preda şi-a exprimat interesul faţă de Mişcarea Populară, ca fundaţie a societăţii civile, iarăşi s-ar fi putut zice că europarlamentarul are o gîndire strategică pe termen lung. Dar cînd Mişcarea Populară anunţă că vrea să se facă partid şi eu cu urechile mele l-am auzit pe Cristian Preda făcîndu-i reclamă, încep să aibă dreptate şi pedeliştii pe care Preda i-a invitat să nu se poarte cu el ca bolşevicii şi care, în loc să-l excludă din partid, s-au mulţumit să-l suspende.
Una peste alta însă Cristi Preda e o victimă a sistemului politic de la noi. O victimă care nu mai e deloc inocentă, dar asta e altă poveste. I se pot scoate ochii că n-a adus nici pe departe atîtea voturi PDL-ului faţă de cele pe care i le-a pierdut de cînd a început să critice partidul. Dar dacă PDL-ul lui Boc ar fi luat în serios avertismentele lui, atunci cînd Preda avertiza PDL-ul că o să piardă din cauza clientelismului politic şi a corupţiei, fiindcă el nu se ţinea de hoţomănii politice, poate că acest partid n-ar fi pierdut atît de cumplit alegerile – şi localele şi parlamentarele. Atunci însă unul dintre cei care spuneau că l-ar fi exclus pe Cristi Preda din PDL, din cauza criticilor lui, a fost chiar naşul Traian Băsescu, cel care l-a trimis de la Cotroceni pe listele pentru Parlamentul European.
La referendum, Preda s-a bătut pentru Traian Băsescu şi, implicit, dar şi pe faţă, pentru PDL, la Bruxelles şi la Strasbourg şi pe aici prin ţară. Atunci s-a văzut că nu e numai un intelectual bun de gură, ci şi un politician care ştie să se lupte şi nu se piteşte cînd trebuie să iasă din tranşee. (A nu se compara cu Mihail Neamţu sau cu Adrian Papahagi, care nu sînt decît nişte gurişti politici!)
Că încă europarlamentarul Preda şi-o fi închipuind că Vasile Blaga e un simplu accident la conducerea PDL, partid care, după mintea lui ,trebuie să se ţină după Băsescu şi eventual să-i şi ceară scuze în genunchi fiindcă nu i-a urmat dorinţele, asta nu e totuşi vina lui Blaga.
Fidelitatea din principiu a lui Cristi Preda faţă de Băsescu o fi de admirat, ca jertfele personajelor din piesele lui Camil Petrescu, dar dacă tot stai cu idealul în dinţi, nu ţine să amesteci idealismul cu oportunismul şi să faci şi pe eroul la tribună şi pe dascălul cu căldăruşa prin sală.
Sînt curios, dacă Blaga i-ar fi garantat lui Preda că se va afla pe un loc eligibil la europarlamentare, ar mai fi jucat el la două capete, cu carnetul de partid şi un picior în PDL, iar cu celălalt picior în Mişcarea lui Băsescu? Îmi place să cred în idealismul, cam încurcat, ce-i drept, al lui Cristi Preda, dar nu pot băga mîna în foc pentru el. Fiindcă spre deosebire de indecisul măgar al lui Buridan, care a murit de foame din cauza asta, el nu procedează prin excludere, ci ar vrea şi paiele palpabile ale pedeliştilor, şi nutreţul politic pe care l-ar putea căpăta de la Mişcarea Populară.
