Avea o faţă măsliniu gălbejită, de lăutar care a cîntat mult peste program. Cînd îl întrebai ce mai face, îţi răspundea preocupat: „Mă chinui cu războiul ăsta!” Dacă nu ştiai la ce război se gîndeşte ori te punea dracul să-l rîcîi cu întrebarea „Păi, nu s-a terminat?”lui Paul Anghel i se lungea faţa şi-ţi spunea, de parcă se pregătea să pornească la luptă: „Ăsta e războiul întemeierii noastre!”
Ai fi zis că nu-l interesează decît să mai descopere vreun document despre ceea ce s-a întîmplat în ţară şi prin Europa pe la 1877. Iar dacă auzea pe careva din jur rostind numele lui Kogălniceanu sau al lui Carol I, ciulea urechile ca la buletinul de ştiri. Zîmbea indulgent cînd te auzea vorbind despre Duiliu Zamfirescu şi Comănăştenii lui, ca despre un antemergător al său. Adică avea şi Duiliu meritele lui, nimic de zis, dar n-a ştiut în ce se bagă! În schimb, dacă-l comparai cu Tolstoi, odată i se lumina faţa – cît se putea, fireşte! – şi dădea modest din cap.
Facem şi noi ce putem! Cine plusa şi făcea socoteala că Tolstoi n-avusese nevoie să se documenteze ca el, ca să scrie Război şi pace, ca să nu mai vorbim că Paul Anghel îl bătea şi la numărul de pagini, devenea omul lui: se pricepea la literatură şi înţelegea că aici era vorba de fresca neamului. Şi, aici avea dreptate, el, nu Sergiu Nicolaescu, îl reaşezase pe Carol I la locul lui în istorie! Ştia cît să se laude cu marketizarea regelui, adăugînd, cînd şi unde trebuia, că asta îi plăcea şi tovarăşului Ceauşescu. Paul Anghel trecuse de la balalaica stalinismului pur şi dur, la naţionalismul indicaţiilor de partid de-abia prin 1966 şi se grăbea să recupereze timpul pierdut. Cunoştea mecanismele propăşirii personale şi le punea în aplicare cu convingere şi dînd din coate, ca să se ştie cît îl iubea pe noul întemeitor. Fiindcă cititorii nu se omorau după romanele lui despre Independenţă şi nu-l recunoşteau drept romancierul neamului, dădea vina pe critici. Le aplica principiul la război ca la război, aşa că dacă nu-i lăudau cărţile pe larg şi necondiţionat îi pîra sus că sînt vînduţi străinătăţii.
