Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cartea zilei: Călătoriile lui Gulliver

Zoom Cartea zilei: Călătoriile lui Gulliver

Vi se pare Ferma animalelor a lui Orwell o cărţulie pentru copii? Cel puţin nu prea! o să spuneţi, dacă nu cumva veţi fi de acord cu mine că acel roman cu certuri şi lupte pentru putere între porci n-a fost scris pentru copii şi n-are nici o legătură cu inocenta poveste a celor trei purceluşi. 

Cam tot aşa stau lucrurile şi cu Călătoriile lui Gulliver, genialul roman satiric al lui Swift care a ajuns pe mîna copiilor, deşi autorul l-a scris pentru adulţi, iar la prima sa ediţie a fost cenzurat, pentru a nu-i ofensa pe citorii din vremea aceea. 

Cînd l-am citit prima oară ştiam că nu există nici pitici nici uriaşi, dar asta nu m-a împiedicat să-l cred pe medicul Lemuel Gulliver că a călătorit în Lilliput şi în Brobdingnag. Am avut unele îndoieli despre existenţa ţării zburătoare, Laputa, şi mi s-a părut că e ceva putred cu Houyhnhnms, ţara cailor şi a infecţilor yahoo, aşa că una peste alta n-am înţeles decît litera romanului, care, între noi fie vorba, funcţionează impecabil.

 Fiecare dintre aceste lumi, cu tot cu întîmplările lui Gulliver prin ele, e de o verosimilitate fără cusur. Swift e genial în inventivitatea lui şi, dacă ştii şi încotro bate în subtext, fără să desfigureze textul, îţi dai seama de adevărata unicitate a acestei cărţi care vorbeşte cît se poate de aplicat despre ceva şi trimite, simultan, la cu totul altceva. E aici o schizofrenie încă ţinută sub control. Swift dansează pe muchie de cuţit – în timp ce simulează naivitatea lui Gulliver care-şi povesteşte întîmplările din călătorii, el îţi vorbeşte de fapt despre Anglia vremii sale şi îţi spune ce crede despre oameni, despre ce au ei în cap şi despre relaţiile dintre ei. 

Ca să-i poată examina pe îndelete şi la adevărata lor valoare, mai întîi îi face mici cît un deget şi ceva. Chiar şi la dimensiunea asta i se par detestabili. Se războiesc între ei, sînt în stare să-şi rupă gîtul, la propriu, din cauza ambiţiilor politice, iar la o adică îi pun gînd rău şi uriaşului Gulliver, fiindcă n-a vrut să-i lichideze pe inamicii lor, cu care sînt într-o veche dispută din cauză că aceştia sparg ouăle fierte la celălalt cap decît la cel recomandat de tradiţie. Cititorii lui Swift n-aveau cum să nu se prindă că piticii lui războinici erau francezii catolici şi anglicanii de pe malul celălalt al Canalului Mînecii, care abordau de la capete diferite oul creştinismului. În călătoria lui Gulliver în ţara uriaşilor, oameni cumsecade dacă nu li se iveşte ocazia unui cîştig, care-i strică, Swift, pe urmele lui Rabelais, încearcă să închipuie o monarhie ideală, cu un rege paşnic şi o regină binevoitoare. Nici aici însă lucrurile nu sînt chiar în regulă. 

Pus sub lupă, omul e monstruos. Chiar şi cele mai frumoase femei din regatul uriaşilor au dezgustătoare pete pe faţă, miros urît, iar sfîrcurile ţîţelor uneia dintre domnişoarele de onoare de la curte i se par respingătoare micului Gulliver pe care domnişoara îl aşază călare pe ele. Pentru un preot, să recunoaştem, Swift avea imaginaţie zburdalnică, dacă nu chiar libertină, mai ales că pomenea şi de oale de noapte şi de umplerea lor în prezenţa lui Gulliver, bărbat aflat în neputinţa de a-şi exercita funcţia sexuală cu aceste domnişoare cu sîni imenşi, care-l tratau ca pe o jucărie.

 Mai călătoreşte Gulliver prin ţara savanţilor, care i se par nişte tembeli, fiindcă nu mai sînt în stare să-şi dea seama pe ce lume trăiesc şi ajunge, în sfîrşit, în ţara cailor. Acolo mi s-a părut, de fiecare dată cînd am recitit această ultimă parte a romanului că Swift a sărit calul. 

Pentru Gulliver al său, în urma ultimei sale călătorii, omul nu poate fi decît un animal scîrbos, murdar şi de o primitivitate sinistră. Acum de-abia preotul-romancier le spune oamenilor, prin intermediul lui Gilliver, ce părere are despre ei. I se par urîţi, scîrboşi, cu instincte sălbatice, încît el însuşi de-abia se suportă ca om. În cele din urmă Swift înnebuneşte, astfel încît s-a putut întoarce în ţara cailor, de unde Gulliver al său a fost izgonit, fiindcă nu era nici un yahoo ordinar, dar n-avea nici puritatea cailor dintr-o lume în care ei sînt măsura tuturor lucrurilor. 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]