Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce-am putea învăța de la maimuțe

Zoom Ce-am putea învăța de la maimuțe

După cele două cărți care i-au adus faima, Sapiens și Homo deus, cea dintîi o istorie a omenirii, iar cealaltă, o istorie a viitorului, Yuval Noah Harari a scris și o istorie a prezentului. Cum am ajuns ceea ce sîntem și cît din ceea ce am ajuns ne va ajuta să ne descurcăm în viitorul apropiat, adică în anul 2050. La scara istoriei, 30 de ani erau, pînă nu demult, nimica toată.

Pentru omenirea de azi, crede Harari, acești treizeci de ani ar putea fi hotărîtori pentru supraviețuirea noastră ca specie. Putem ajunge oricînd la Armaghedon, printr-un nou război mondial, în care am putea folosi și muniția nucleară – ipoteza cea mai sumbră – , dar dacă nu vom face ceva împotriva încălzirii globale, care nu mai e doar o marotă a ecologiștilor, sînt toate șansele să ajungem la o catastrofă globală de nestăvilit.

Deși e alcătuită din eseuri separate, multe publicate în presă, această istorie a prezentului are o unitate care nu se explică altfel decît prin viziunea lui Harari, de o formidabilă putere de cuprindere și de un simț critic de-a dreptul uluitor. Politic vorbind, Harari e un adept al liberalismului modern. Un liberalism care nu ignoră Capitalul lui Marx, chiar dacă nu crede în ideile politice ale răposatului profet al luptei de clasă. Oricum, Harari observă, pe cont propriu, că la fel ca totalitarismul fascist și cel nazist, totalitarismul comunist a sucombat. Dar rămas singur pe piața doctrinelor politice învingătoare, liberalismul n-o duce nici el prea bine.

După ce s-a terminat Războiul Rece, cînd Fukuyama a proclamat începutul post-istoriei, lucrurile s-au complicat din nou. Și asta nu numai din cauza terorismului, ci și pentru că soluțiile politice liberale clasice – piață liberă și alegeri democratice – s-au dovedit mai mult sau mai puțin nefuncționale în multe dintre țările care le-au adoptat, fie după căderea Zidului Berlinului sau după căderea regimurilor dictatoriale din Irak și din Afganistan, fie după, mai ales, Primăvara Arabă. Naționalismul de diverse culori politice are însă cîștig de cauză și în Statele Unite, prin alegerea lui Donald Trump, dar și în Marea Britanie, odată cu referendumul Brexitului. Asta ca să nu mai punem la socoteală ce se întîmplă prin fostele țări comuniste unde politicienii populiști cîștigă alegerile, uneori detașat. Cît sînt de raționali cetățenii care se duc să voteze? – se întreabă Harari.

După părerea lui, nu votăm rațional, ci sentimental. Ceea ce nu înseamnă că votul sentimental trebuie disprețuit. În spatele sentimentelor care ne fac să votăm într-un anumit fel se află calcule cît se poate de raționale, de care de multe ori nu sîntem conștienți atunci cînd ne băgăm votul în urnă.

Atunci cînd vorbește despre marile religii de azi, Harari nu se sfiește să le atragă atenția compatrioților săi evrei că au o părere mult prea bună despre importanța religiei lor, fără să se teamă că astfel îi va scandaliza pe ultraortodocși, dar avînd totuși grijă să precizeze că nu face asta dintr-un punct de vedere antisemit. Să aibă legătură libertățile pe care și le îngăduie Harari față de religiile de tot felul, pe care le evaluează critic, cu faptul că și-a oficializat homosexualitatea, căsătorindu-se cu un bărbat, căruia îi și dedică, de altfel, cărțile sale, dedicate deopotrivă mamei și bunicii sale? Poate că da. Fiindcă atunci cînd te pui cu establishment-ul ai nevoie și de o credință profundă, personală, care să te ajute să faci față celor care te atacă, fiindcă le pui la îndoială credința ori politica pe care o fac.

Yuval Noah Harari e un tip genial, unul dintre acei puțini fericiți care-și dau seama pe ce lume trăiesc și care îi ajută pe cei care-i citesc cărțile să iasă din bîjbîiala în care viețuim, cu impresia că sîntem cei mai evoluați locuitori ai Pămîntului. Uneori, ne spune el, ar trebui să ne bizuim pe experiența celorlalte primate cu care ne înrudim, maimuțele care înțeleg în destule cazuri mai bine decît noi tainele vieții, fără să fi citit nici măcar o singură carte.

Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul 21, traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, 2018.

1 comentariu

  1. #1

    O super prezentare!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100