Ce-ar mai fi de salvat la televiziunea publică?

Ați tot auzit în ultimele luni știri despre situația de la TVR.

Salvată de la ce? De la faliment? De la care faliment? E foarte important. Pentru că, în cazul televiziunii publice, discutăm de două falimente. Unul moral, în care TVR a intrat de ani buni, de când refuză să-și mai ia treaba în serios, de când refuză să accepte că îndeplinirea misiunii publice nu se poate face fără audiență. Și mai vorbim despre falimentul financiar, cel din hârtii. Hârtiile alea care spun că dacă până acum era posibil ca TVR să nu facă aproape nimic la nivel de performanță editorială și să plătească 2.500 de oameni, chestia asta nu mai e posibilă de când salariații execută instituția la care lucrează, cu o sumă de peste zece milioane de euro, pentru neindexarea salariilor la timp.

Și toată lumea se dă peste cap doar pentru ca acești oameni, după ce-și primesc acești bani pe care nu, nu-i vor în tranșe, ci îi vor acum, ieri dacă se poate, să își ia în continuare salariile fără să facă performanță editorială.

Deși e detestată de toată lumea, TVR

a avut tupeul să facă un clip care sună cam așa: ”Prin plata taxei TV arată că și tu susții programele televiziunii publice! Îți mulțumim!”. De fapt, mesajul ar trebui să sune cam așa: ”Prin plata taxei TV arată că și tu susții să fim plătiți în continuare fără să facem audiență! Îți mulțumim!”.

Din păcate, problema este pusă greșit, la toate nivelurile, de la angajații TVR (singurii îndreptățiți să pună așa problema, e vorba de job-urile lor) și până la premierul Cioloș, a cărui dorință de a controla TVR mi se pare cel puțin ciudată, ca să fiu blând.

Cumva, problema nu e că, de ani buni, TVR nu își îndeplinește misiunea publică, producând programe care nu reușesc să informeze, să educe și să distreze publicul, astfel încât să facă și audiență, Nu, problema tuturor este cum facem pentru a păstra în viață o televiziune care practic nu există. Sau, dacă există, este inutilă. La 0,7% audiență medie zilnică nu poți spune că exiști, ca televiziune publică. Ești o gaură neagră. O căciulă în care se adună bani de la populație în principal pentru a se plăti salariile a 2.500 de angajați. Atât!

Se tot vorbește despre insolvență.

Nu că ar fi ceva rău, așa cum o percep angajații iute executori ai deciziilor judecătorești (inclusiv cei din CA, aud), dar cred că e o prostie. Pentru că TVR, dragii mei, are foarte mulți bani. Doar că ei merg pe salarii nejustificate și pe niște cheltuieli umflate aiurea.

E suficient să te uiți la cifre. Suma solicitată de acele executări nu este mică, dar nu depășește 20% din ce încasează TVR anual. Practic, în câteva luni (de chin, e drept) s-ar scăpa de probleme. De ce să apelezi la insolvență? Mai ales că vine vara, iar TVR o să intre, așa cum a făcut-o în ultimii 26 de ani, în hibernare. O hibernare de trei luni, în care se încasează normal. Or, nu trebuie să fii un geniu ca să vezi soluția. Comparând cu cheltuielile celorlalte televiziuni, cu cheltuielile prezente acum pe piață, TVR poate avea aceleași ”performanțe” de azi cu jumătate din angajați. Ba chiar poate să înceapă să scoată capul din pământ, știind că se va plăti doar performanța. Nu mai există contract colectiv de muncă, deci o restructurare în urma căreia să rămână doar oamenii buni și utili s-ar putea face, parcurgând toți pașii legali, în cel mult trei luni.

La cât încasează de la populație, TVR

plătește în două luni datoriile (din care deja a plătit destul), iar din a treia lună este pe profit. Din a patra lună, poate băga bani – destul de mulți, circa două milioane de euro pe lună – în producții. Cu un management isteț și cu sprijin de la Ministerul de Finanțe pentru eșalonarea datoriilor istorice și pentru încasarea taxei TV de la toată lumea, fără plata unui comision atât de mare către Electrica (în prezent, 7,5%), într-un an TVR se bate pentru primul loc de la egal la egal cu PRO TV și Antena 1. În doi ani, dacă toată lumea trage la căruța asta, ești lider detașat în audiențe.

Și-atunci, de ce această luptă surdă? De unde acest impas? Ce vrea Guvernul de și-a pus în cap să conducă TVR-ul, care se află de fapt sub control parlamentar, conform legii? De ce majoritatea parlamentară nu-și impune omul, votându-l în plen, în condițiile în care legea spune clar că nu e obligatoriu să se țină cont de propunerea Consiliului de Administrație? Cui servește acest joc tâmpit la care asistăm și care a dus, în ultima săptămână, audiența TVR la un minim istoric, probabil, pentru că, neexistând un șef, nimeni nu mai face nimic?

De fapt, cea mai importantă întrebare e alta: nu cumva se dorește doar salvarea de la falimentul financiar, celălalt faliment fiind exact ce-și doresc, în afară de cetățenii plătitori de abonament, toți cei implicați – politicieni, partide, Guvern, instituții ale statului, servicii, angajați TVR?

14 vizualizări