Ce de treabă are DIICOT în următoarele două săptămâni…

Scenariul finalului de 2024, acela pe care foarte multă lume l-a anticipat încă de prin ianuarie-februarie, se află în plină desfășurare. Personajele sunt neașteptate, căci nu sunt cele pentru care au asudat scenariștii. La ora asta, Marcel Ciolacu s-a retras în reședința de încă premier pentru a scormoni prin arhivă după bilete de avion, iar George Simion plânge suveranist pe șantierul uneia dintre casele de 35.000 de euro.

Remake-ul după Anul 2000 – Salvați democrația! s-a turnat, în cele din urmă, doar că nu cu vedetele inițiale, ci cu dublurile. A ieșit mai proaspăt, mai palpitant, mult mai plin de emoție și de suspans. Pare ceva nou, ce nu am mai văzut, deși e plin de scene copiate din filme care rulează în buclă de 35 de ani încoace.

George Simion, omul antisistem,

devenise prea cuminte, prea euro-docil. În plus, Marcel Ciolacu și-a făcut un deserviciu publicând dovezile că Simion nu din motive de spionaj, ci pentru unionism e interzis în Ucraina și Moldova. Simion nu mai era amenințarea credibilă de care era nevoie. Pentru a-l distruge în turul al doilea ar fi trebuit scoase în față lucrurile și filmările care sunt prea prețioase pentru a fi aruncate aiurea într-o campanie atât de lipsită de miză. Simion are un viitor de lungă durată, era păcat să-l distrugă acum pentru Ciolacu.

Și nici Ciolacu nu prea mai binemerita. Slăbiciunea Nordis și, mai ales, modul dezastruos în care a gestionat totul au fost suficiente pentru a convinge că e prea ușor să-i schimbi direcția.

A fost rapid, a fost dezamăgitor, bine că existau rezerve.

Rezervele Georgescu și Lasconi

au intrat în cărți fără să fi fost neapărat atenționați de ceea ce li se pregătește. Cum o joacă de-acum înainte e interesant, deși cel mai probabil sunt deja depășiți de situație. Nu-și mai aparțin lor, aparțin națiunii, care de-abia așteaptă să fie salvată.

Și totuși, cum s-a ajuns aici?

La Lasconi e simplu. E alternativa pe care PNL n-a putut să o producă, o fi ea mai jos decât Dăncilă, dar e a noastră, n-avem ce face, mergem mai departe.

La Georgescu este cu adevărat surprinzător, pentru că aparent vine de nicăieri.

Și totuși, Georgescu nu a apărut din spuma mării. Amușinează pe lângă putere de peste un deceniu, se autopropune ca premier, e refuzat sau ignorat, dar este parte a fenomenului, nu este un nou-venit.

Procentul lui, însă, modul în care cei mai mulți au aflat de el de-abia în ziua votării, trebuie să aibă explicații.

Ascensiunea lui Georgescu

nu s-a petrecut brusc, peste noapte sau în ultima săptămână de campanie.

La Călin Georgescu se muncește de câteva luni bune, cel mai probabil de peste o jumătate de an, iar metodele folosite nu sunt nici ele noi.

Atunci când televiziunile de știri au aflat de existența lui Călin Georgescu, în ultima săptămână de campanie, mesajele și imaginea lui erau profund impregnate în mintea multora dintre concetățenii noștri, atât din emigrație, cât și din țară. Semnale existau din august-septembrie, când românii din Italia, de exemplu, îl indicau pe Călin Georgescu drept opțiunea lor la prezidențiale.

Călin Georgescu zburdă pe TikTok de cel puțin șase luni, complet sub radar.

Miile lui de conturi de pe care și-a răspândit propaganda nu au apărut peste noapte. Este nevoie de timp pentru a crea această rețea. De timp și de bani.

Metoda, cum spuneam, nu este nouă. Europa s-a mai lovit de ea în 2016, cu ocazia Brexit-ului.

De atunci, tipul de microtargetare folosit a devenit ilegal în Europa. Nu per se, ci prin interzicerea folosirii multora dintre elementele care au făcut-o posibilă în 2016. Rețelele sociale deținute de cetățeni ai Occidentului au interzis accesul unor entități precum Cambridge Analytica.

Dar TikTok este o entitate non-occidentală, aparține unui cetățean chinez. De fapt, aparține Chinei.

Pe bani buni și dacă acțiunea convine intereselor acestei țări și celor ale unor țări prietene, TikTok pune la dispoziție toate datele și algoritmii de care este nevoie pentru a se putea desfășura o acțiune precum operațiunea Georgescu.

Câți bani? Mulți, foarte mulți. Cel mai probabil vorbim de bugete de ordinul câtorva zeci de milioane de euro/dolari.

Călin Georgescu nu a cheltuit, prin bănci românești, trasabil, nici un leu pentru campania lui. Nu vrea să deconteze la AEP cele peste 13 milioane de euro pe care putea să le cheltuiască în campania pentru primul tur, nu și-a lăsat amprentele pe nici un afiș, pliant, reclamă plătită pe Facebook.

Aceasta este ancheta pe care DIICOT trebuia să o înceapă încă de luni dimineață, la prima oră. O anchetă prin care să afle rapid cât a costat operațiunea specială pe TikTok, cine a plătit pentru ea, prin ce bănci s-au făcut transferurile și, mai ales, ce se așteaptă de la Călin Georgescu în schimbul acestor bani.

Nivelul tehnologic al operațiunii depășește nivelul de înțelegere al generalilor bătrâni din Servicii, azi rezerviști sau nu, care se cred făcătorii și conducătorii din umbră ai României contemporane.

Călin Georgescu ar putea fi o operațiune specială rusească, ar putea fi una chinezească, dar există și posibilitatea să fie lucrarea de majorat politic a milenialilor din serviciile de informații. E vremea lor și vor să se afle asta, pentru că se consideră ignorați și prea  îndelung amânați la avansare la butoane. Dacă DIICOT nu s-a apucat încă de treabă și dacă nu ne și oferă niște răspunsuri în foarte scurt timp, atunci varianta ruso-chineză iese din discuție.

Pe de altă parte, dacă milenialii din Servicii primesc, rapid, ceea ce vor, e foarte posibil ca pe Călin Georgescu să nu-l prindă turul al doilea neinculpat.