Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce mai e dincolo de cuvinte

Zoom Ce mai e dincolo de cuvinte

Nimic special – cel puțin la prima vedere – în povestirile Ancăi Vieru. Felii din viața cotidiană decupate simplu, într-un stil direct, fără înflorituri. Scrise cel mai adesea la persoana întîi, la diferențe mari de timp și, aproape toate, din perspectiva unor persoane cît se poate de obișnuite, povestirile ei au rafinamentul artistic al picturii naive și un ce inefabil care răzbate din subtext – povestea nespusă din povestea spusă. Sau, cum zic comentatorii cu preocupări nautic-literare, partea nevăzută a aisbergului.

Prima povestire a volumului, care cuprinde arta poetică a autoarei, îți dă și oarece sugestii de lectură: „Chipurile văzute prin geam au ceva inefabil, spunea mereu tata. Cînd eram copil, nu știam ce înseamnă cuvîntul ăsta, m-am uitat într-o zi în dicționar la biblioteca de la școală și am rămas dezamăgită. Inefabil: care nu poate fi exprimat în cuvinte. Eu crezusem că se referă la frumusețe. L-am întrebat acasă și mi-a zis: chiar de frumusețe e vorba: o să-ți dai seama cînd o să crești“. Povestirea curge după capriciile memoriei, astfel că de la o călătorie cu trenul te trezești în paranteza unei întîmplări din copilărie și apoi din nou în tren, cu un final în care revin versurile unui cîntec de Jim Morrison (Porți, uși, ferestre).

Același ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte duce altă povestire la limita fantasticului, prin acumularea unor detalii ciudate pe care povestitorul, de această dată un scriitor, nu și le poate explica, în timp ce caută împreună cu o autostopistă bătrînă sanatoriul în care trăiește femeia. Indicațiile imprecise ale bătrînei transformă căutarea într-o operațiune laborioasă, din aproape în aproape. Dar atunci cînd cei doi găsesc în sfîrșit sanatoriul, se întîmplă ceva neprevăzut, care face cuvintele inutile (Prea devreme).

Altundeva, inefabilul apare în timpul unei vizite, mamă și fiică, la o bătrînă mătușă capricioasă, care a adunat în apartament, de-a lungul timpului, o mulțime de obiecte care par inutile. Lucrurile astea însă conțin, fiecare în parte, o poveste, încît înlocuirea unui nasture pierdut devine prilej de întoarcere la poveștile nasturilor pe care mătușa i-a tot adunat. Iar nepoata, pe care aceste vizite o plictisesc, după ce mătușa îi face confidențe, simte dorința de a-i răspunde cu aceeași monedă la următoarea vizită (Souvenir). Povestirile scurte îi reușesc admirabil Ancăi Vieru. Textele lungi de cîteva zeci de pagini sînt inegale. Unul, Gonflabil, pare un proiect de microroman psihologic pe care prozatoarea îl reduce la o povestire, urmînd doar una dintre liniile pe care le deschide în primele pagini. Un roman condensat e Despre dragoste numai de bine, cronica unei căsnicii în care bărbatul mult mai în vîrstă e cel ce deține puterea și o exercită fără multe explicații pînă cînd raporturile dintre cei doi se schimbă și autoritatea trece de partea femeii, care nu prea știe cum să-și intre în rol. Aici, A.V. strălucește prin finețea analizei psihologice și prin excelenta filare a unei interdicții misterioase – bărbatului nu-i plac fotografiile în general, dar mai ales nu suportă pozele în care apare ea!

Fără poză de profil, volum cu care Anca Vieru se întoarce la proza scurtă după un bun roman, confirmă cu brio vocația de povestitor a autoarei, dar e și o  explorare a punctelor pînă acum albe de pe teritoriul ei tematic.

Anca Vieru, Fără poză de profil, Editura Polirom, 2022.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta