Cînd îmi luasem gîndul că Puiu Haşotti va avea vreo iniţiativă de ţinut minte pe ogorul culturii, iată că iniţiativa a venit. Simplă, dar sclipitoare, modestă, dar pilduitoare şi răscumpărînd dintr-o lovitură toate ideile prosteşti prin care s-a ilustrat dl Haşotti de la instalarea în funcţia de ministru pînă săptămîna trecută. Dl Haşotti nu mai vrea la Cultură!
Nu importă dacă acest gînd a încolţit în capul d-sale fără ajutor din afară sau dacă vreun liberal mai cu simţul ridicolului l-a sfătuit să plece. Contează că dl Haşotti a înţeles că binele maxim pe care-l poate face culturii e să nu se mai ocupe de soarta ei. Și a lăsat-o în pace pentru a se dedica treburilor partidului în Senat. Nici n-am apucat să mă las în voia jubilaţiei, că aflu pe cine-l trimite Crin Antonescu la Cultură în locul nepotrivitului Haşotti. Pe Daniel Barbu! Hotărît lucru, Ministerul Culturii e deocheat! Căci de n-ar fi, ce să caute acolo acest Robespierre al politologiei? Mai des l-am auzit pe Mugur Ciuvică preocupîndu-se de soarta culturii române decît pe agitatul universitar. Nu mă leg de înfăţişarea de conspirator prăpăstios a dlui Barbu, căruia, după cît patos a pus în apărarea plagiatului lui Ponta, nu i s-ar fi potrivit nici un interimat de o jumătate de oră la Ministerul Educaţiei. Pentru aptitudinile d-sale ar fi trebuit înfiinţat un minister al Propagandei sau Ministerul Suspendării lui Traian Băsescu. Fiindcă să-l pui pe Daniel Barbu la Cultură e cam cum Papa Alexandru al VI-lea l-ar fi numit protector al artelor pe cuviosul frate Savonarola.
Publicat în Caţavencii, nr. 51, 27 decembrie 2012
