Ludovic Orban a făcut recent o declarație care arată că nu e de ajuns să fii în politică de 26 de ani ca să știi la ce se referă cuvântul politică. Orban a atras atenția că nu trebuie să politizăm referendumul pentru familie, ca și cum i-ai putea cere cuiva să nu ude apa și să nu mai pună în prăjituri zahăr din acela dulce. Tema referendumului pentru familie este, prin excelență, o temă politică. Asta pentru că politica nu se referă, așa cum crede Orban, la răfuieli retorice într-un platou de televiziune, ci fix la felul în care se negociază drepturile într-o societate. Nu poți să alegi o categorie de oameni, să-i retragi drepturile și pe urmă să ai pretenția că nu-i vorba de politică.
Dar ce este, până la urmă, politica?
O definiție ar fi ușor de propus, doar că nu definițiile de dicționar contează. O ilustrare mai bună a ce înseamnă politica obținem dacă facem abstracție de mai toate elementele din peisaj și ne concentrăm pe o singură variabilă: vârsta liderilor.
La 40 și ceva de ani, un politician e un copil precoce, o excepție rară, care a venit să dea establishment-ul peste cap. La 43 de ani și 163 de zile, J.F. Kennedy devenea cel mai tânăr american ales președinte. În 2012, la 39 de ani și jumătate, Victor Ponta era cel mai tânăr premier din Europa.
Suntem conduși de oameni bătrâni, în condițiile în care nici măcar noi, cei care avem treizeci și ceva de ani, nu înțelegem generațiile mai tinere și viitorul pe care ele îl pregătesc.
Politica nu e niciodată despre cele mai recente descoperiri, despre ultimele trend-uri în materie de tehnologie sau despre lucrurile care ne așteaptă în viitor, așa cum cred cei care vorbesc cu entuziasm despre guvernarea online din Estonia. Toate acestea aparțin zonelor active, care de obicei sunt în sectorul privat și care oricum dețin puterea, indiferent ce s-ar întâmpla la vot.
Politica, discursul public îndreptat spre strângerea de voturi, e mai mereu despre acele zone ale societății care încearcă să reziste în ciuda schimbărilor, pentru care progresul a creat o lume greu de suportat. De-aia e foarte influent populismul, de-aia ne plângem de asistați social și de săraci care votează greșit. Politica e modul prin care cei mai dezavantajați se apără, într-o lume care e deja a sectorului privat, a inovatorilor și a celor care trăiesc cu un picior în viitor.
Nu ies destui tineri la vot și lasă țara pe mâna lui Dragnea?
Nu e ca și cum politica PSD n-ar funcționa tot în avantajul economiei de piață și-al marilor corporații. Sistemul economic care creează prosperitate pentru ei merge înainte, orice s-ar întâmpla în alegeri. Votează prea mulți bătrâni care se gândesc doar la pensie? E foarte bine că se-ntâmplă asta, pentru că altcineva nu se va îngriji de veniturile lor. Nu e-n logica economiei să apere, din inerție, interesele celor pe care istoria i-a lăsat în urmă.
Ludovic Orban, când ne îndeamnă să nu politizăm tema referendumului, înțelege corect că politica înseamnă o luptă pentru putere. Doar că nu e vorba de o simplă competiție sportivă între partide. Terenul pe care se dă lupta e și unul conceptual și ține la felul în care drepturile sunt definite. Iar discuția despre vârstă ne-a mai arătat ceva: că lupta politică e doar a uneia dintre tabere, care încearcă să-și găsească un loc decent în mașinăria tehnocrată, ”apolitică”, a societății.
Ar fi bine sa fie „in logica economiei” , adica a celor tineri „cu un picior in viitor”, si cum sa ajunga sa nu si petreaca a doua jumatate a vietii, si uneori chiar si prima, prin spitale tratandu-se de bolile minunatei lumi noi pe care o tot creeaza. lumea aia minunata plina de salata verde bio care n-a avut in viata ei radacina in pamant, ci in borcanase cu zemuri, aia in care copii lor se vor imbolnavi de cancer la varste din ce in ce mai mici, aceiasi copii care nu mai stiu ce e iarba verde, ce e un corcodus, ce e o vaca sau o gaina decat din reclame, lumea aia minunata in care creierii si celelate organe vor fi muiate in zeama de wi-fi pana cand statisticile privind infertilitatea, adhd -ul, alzheimer-ul sau bolile autoimune au sa mearga exponential spre infinit. Minunata lume noua cu incalzire globala si cataclisme ‘”la minut”, consecinte directe ale actiunilor minunatului „sector privat” reprezentat de minunatele multinationale pe care le doare in cot de astfel de efecte secundare si victime colaterale. daca ar mai asculta de ramolitii aia care-si cer pensiile pe care le-au muncit(!) tinerii si inovatorii si lucratorii in „sectorul privat” ar mai avea o sansa sa isi traiasca viata si in afara „corporatiei”, spitalului si azilului de nebuni.