1) Parcul Cișmigiu. Legenda spune că a fost întemeiat de un porumbel care căuta un loc unde să-și facă nevoile. Porumbelul a găsit, la marginea Bucureștiului, niște mlaștini pe unde se plimba un cetățean îmbrăcat în alb, adică fix ce-i trebuia. Curând, au venit și alți porumbei acolo, pentru că se găseau din belșug oameni cu haine îngrijite, pe care să te găinățezi. Puțini știu că, încă înainte de înființarea în ilegalitate a Partidului Comunist Român, prima instituție comunistă de pe teritoriul țării noastre a fost restaurantul comunist de pe lacul din Cișmigiu, unde niște chelneri comuniști îți aduceau mâncarea fără nici un chef încă de pe la 1890.
2) Parcul IOR. S-a format în secolului al XIX-lea, în jurul unui mic mall, care avea să fie extins și transformat în ParkLake-ul din zilele noastre. Inițial, parcul aparținea păsărilor de pe lac, însă, în perioada interbelică, o lișiță care căzuse în patima jocurilor de noroc și-a vândult partea ei unui pensionar din zonă. Curând, mai multe rațe i-au urmat exemplul, până când s-a ajuns în situația de azi, când parcul e deținut de un alergător care face în fiecare zi ture în jurul lacului și se uită dezaprobator la oamenii care stau degeaba pe câte o bancă.
3) Parcul Herăstrău. Pe la începutul secolului XX, Bucureștiul avea câteva parcuri bine îngrijite, însă toate prezentau același defect: fiind în apropierea zonelor locuite, prea umblau oamenii prin ele. Așa că edilii de atunci ai orașului au deschis un parc undeva la marginea Capitalei, departe de cartierele în care chiar stăteau oameni.
