În străvechiul joc de go, distracție chinezească, se părea că au fost epuizate toate strategiile în 4.000 de ani de cînd a fost inventat. Asta pînă în ziua cînd un computer a învins un mare campion asiatic, pornind de la o mutare care părea idioată. În afară de victoria computerului, în meciul acela s-a constatat că există o inteligență non-umană care ar trebui să ne vindece de prejudecata că omul e mai inteligent decît mașinăria născocită de el. Constatarea asta îl tulbură pe autorul lui Sapiens. Yuval Noah Harari nu e un tip prăpăstios și nici prejudecăți n-are, dar în noua lui carte îl încearcă teama că, scăpată de sub control sau folosită cu rele intenții, Inteligența Artificială (IA) ar putea scufunda viitorul omenirii într-un coșmar fără leac ori ar duce chiar la dispariția noastră.
Nexus e de fapt o istorie a rețelelor informaționale în care marea noutate e tocmai apariția Inteligenței Artificiale, apariție ce schimbă radical și datele problemei, și, se pare, chiar viitorul speciei noastre. Omenirea, remarcă (și) Harari, e singura specie de pe Pămînt capabilă de invenții uluitoare, dar care cu invențiile ei își poate compromite existența. Cum au apărut însă marile rețele informaționale ale omenirii, dacă ținem seama că în trecut un om nu putea comunica cu mai mult de 60-80 de persoane? Răspunzătoare pentru asta e capacitatea noastră de a inventa și spune povești. Poveștile noastre au dus la apariția miturilor locale și a marilor religii pe care scrierea le-a fixat într-o anumită formă, iar inventarea tiparului a dus la răspîndirea lor mai rapidă. Povestea cea mai des invocată de Harari în Nexus e Biblia, cu cele două ramuri ale sale, Vechiul Testament, cartea sfîntă a evreilor, și Vechiul și Noul Testament, care alcătuiesc Biblia religiei creștine. Cum trebuie citit Vechiul Testament în forma sa canonică, Mișna? La întrebarea asta a încercat să răspundă Talmudul, ceea ce însă a stîrnit o altă întrebare – cum se cuvine citit Talmudul? –, la care rabinii caută răspuns și în zilele noastre. Noul Testament, la rîndul său, a trecut printr-o istorie agitată care a presupus selectarea unui anumit număr de evanghelii dintre mai multele care circulau la un moment dat și a avut pînă și o modificare sexistă, cu efecte pînă azi. Aici a funcționat principiul autorității date de putere. Puternici din trecut au decis care evanghelii puteau face parte din Noul Testament și care nu, cele din urmă fiind declarate erezii, iar adepții lor condamnați ca eretici. Și tot un puternic, papa Grigore I, a a hotărît că Maria Magdalena ar fi fost o prostituată, nu unul dintre apostolii lui Iisus.
Exactitatea cu care circula informația a fost și e una dintre marile griji ale omenirii. Harari, care citează în Nexus și opere de ficțiune, amintește aici de povestirea lui Borges despre căutarea exactității cartografice absolute, în urma căreia ar fi apărut o hartă a Pămîntului la scara 1/1.
Omul a constatat că e failibil și mai lent în luarea deciziilor decît și-ar dori, astfel că e în căutarea unor instrumente care să-i sporească rapiditatea și să-l împiedice să comită greșeli. Apărute din nevoia noastră de exactitate și de prelucrare rapidă a datelor, computerele au depășit rapid stadiul de simple instrumente: au ajuns să dezvolte propria lor inteligență, care s-a dovedit a funcționa altfel decît inteligența noastră, cum a arătat mașinăria care l-a învins la jocul de go pe marele campion asiatic. Mai mult, în logica lor care poate deveni implacabilă, computerele introduse în rețelele informaționale cu putere de decizie pot comite și ele greșeli din cauza datelor contradictorii sau interpretabile pe care le au la dispoziție. Harari arată, în Nexus, că logica infailibilă a computerului se întîmplă să aibă și rezultate failibile care, folosite ca algoritmi, au influențat hotărîtor chiar și sentințe judecătorești sau ale altor instanțe. Or marea întrebare a acestei istorii e cît de mult ne putem bizui pe Inteligența Artificială cînd ne confruntăm cu deciziile strategice ale politicienilor cu apucături de prădători, cum e Putin, cu impact direct asupra viitorului nostru. Decizii în care politicienii prădători ar trebui să nu uite că marele prădător al omenirii poate fi Inteligența Artificială.
Yuval Noah Harari, Nexus: scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră pînă la IA, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban, Editura Polirom, 2024.
Multumesc! Abia aștept să o citesc. Celelalte opere sunt fascinante. Btw, vom afla cum se citește corect Talmudul atunci când se va întoarce Ilie.
E tare chestia aia cu ,,inteligenta artificiala” care poate si ea sa produca greseli. Daca-i musai ca poporenii sa bage la cap ca ia-ul e de fapt ,,si el (ea ?) om” supus uneori greselii atunci sigur, sigur ca omul il va accepta ca superior al lui si va percuta la comenzile acestuia. Doar cine stabileste ce-i gresit si ce nu? Un alt ia? Sau ,,papusarii” din spate? vorba unui amic mai dezghetat intr-ale informaticii.