Americanul acela care s-a pus rău cu CIA și NSA după ce a lucrat pentru ambele agenții care păzesc secretele Statelor Unite și încearcă să afle secretele altora – exact, Edward Snowden! – și-a publicat autobiografia. A stîrnit ceva valuri cu ea, chiar dacă a plecat în Rusia cînd s-a prins că în America ar fi putut înfunda pușcăria. În State, Snowden i-a dat de gol în presă pe cei de la NSA că scotocesc fără mandat în viața particulară a americanilor folosindu-se de dependența lor de net și de telefoanele lor mobile.
IT-ist genial și mînuitor expert al cubului Rubik, Snowden susține că știe totul despre computere și despre rețelele la care ele sînt conectate. Sînt însă nu se știe cîți alții care se pricep la chestiile astea la fel de bine ca și el, doar că el a avut acces ca angajat la serverele CIA și ale NSA și într-o zi, vorba vine, și-a dat seama că cele două agenții ale statului se bagă nepermis de mult în viața particulară a americanilor, încălcînd astfel Constituția. De cînd a început asta? După atentatele de la 11 septembrie 2001, care au găsit America nepregătită, spune Snowden. Asta după ce el s-a înrolat în armată, din cele mai patriotice motive, cu gîndul să apere America de teroriști.
Exercițiile cazone au fost mai tari decît puterile lui, astfel că tînărul voluntar s-a despărțit de armată. Nu mult după aceea, Snowden a devenit spion în IT, mai întîi pentru CIA, apoi pentru NSA. Dar prima sa relație directă cu serviciile secrete a avut loc pe cînd avea doar 12 ani și cînd, pasionat de computere și de lumea conexiunilor lor, a descoperit că unul dintre aceste servicii avea breșe de securitate și s-a adresat printr-un e-mail acelui serviciu. N-a primit nici un răspuns, așa că a pus mîna și pe telefon ca să semnaleze problema.
A mai trecut ceva timp, zice Snowden, pînă cînd de la NSA a sunat telefonul la ei acasă, de era să moară mama lui de inimă la gîndul că băiatul ei comisese ceva, jucîndu-se la computer. Cînd omul de la celălalt capăt al firului a liniștit-o pe înspăimîntata mamă și i-a spus că-l așteaptă pe fiul ei să-l caute după ce va împlini 18 ani, micul Snowden a început să fie privit mai cu respect în familie pentru adicția sa la mediul online. Altfel, Snowden a fost un copil care le dădea bătăi de cap părinților, ba chiar și surorii sale mai mari. Cea care nu putea folosi telefonul din casă, din cauză că el era conectat permanent prin telefon la rețeaua Internetului. Alte vremuri! Snowden își amintește și azi cu nostalgie de anarhia de pe Internetul copilăriei și adolescenței sale. Adică pînă cînd corporațiile și statul însuși s-au amestecat în această treabă strict particulară. Corporațiile, din motive financiare, statul, din motive de supraveghere. Încît, constată Snowden, omul obișnuit care are un telefon mobil sau un computer devine, fără să știe, un soi de cobai pentru informațiile pe care le furnizează, voluntar sau, mai ales, involuntar, ca posesor de mobil ori de computer.
Snowden pretinde că el i-a dat de gol, în presă, pe cei de la NSA și pe cei de la CIA, pornind de la Constituția Statelor Unite, în care scrie negru pe alb că instituțiile statului nu pot face cercetări la persoane decît avînd mandat judecătoresc. Or, dacă te bagi ca stat peste informațiile personale ale cuiva și n-ai mandat, încalci Constituția! Că după 11 septembrie 2001 această prevedere a Constituției americane pare să fi intrat în desuetudine, din cauze care țin de interesul național, asta nu-l face pe Snowden mai puțin vehement față de ceea ce el consideră că sînt abuzurile Puterii față de viața particulară a cetățenilor.
Snowden e un tip curajos, nici vorbă, dar n-are stofă de erou național al Americii. Cînd s-a prins că ar putea s-o pățească din cauza dezvăluirilor sale s-a refugiat la Moscova. De unde i s-au tras și zvonurile de pe canale oficiale că ar fi fost spion rusesc sau și spion al chinezilor. N-am de unde să știu cum stau lucrurile, dar regret că Snowden n-a rămas în America pentru a da față cu Justiția, căci după ce a plecat la Moscova, cruciada lui împotriva statului nu mai are aceeași plauzibilitate. Sau, cum s-ar întreba azi Pampon al lui Caragiale: „Ce să caute americanul în Rusia?”.
Edward Snowden, Dosar permanent, traducere de Dan Drumar, Ruxandra Toma, Maria Adam și Mihaela Ioncelescu, Editura Nemira, 2019.
