Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce se întîmplă cu sarea din oceane?

Zoom Ce se întîmplă cu sarea din oceane?

Astă-vară răspundeam la una dintre cele mai simple întrebări ale copiilor mici: “De ce e marea sărată?”. Pe scurt, răspunsul era că minereurile dizolvate în apa rîurilor ajung, pînă la urmă, în ocean, iar asta îi conferă salinitatea. Păi, și ce se întîmplă în continuare? Apele rîurilor continuă să aducă minereuri la ocean și, prin urmare, apa devine din ce în ce mai sărată? Logic, așa ar urma să se întîmple, însă natura a construit și mecanisme prin care sărurile sînt eliminate din apa mării, cercetătorii le spun “salt sinks”, (evacuări de sare). Grație lor, apa mării se află într-un oarecare echilibru.

Cea mai directă cale de “desărare” este prin evaporare. Ar părea că se întîmplă exact pe dos, adică apa se evaporă, iar drept urmare concentrația de săruri crește. Și, de fapt, chiar așa se întîmplă inițial: concentrația crește pînă cînd apa nu mai reușește să țină atît de multe săruri dizolvate, așa că ele se depun în depozite de “evaporite” care se întăresc în roci sedimentare pe fundul mării. E un proces similar cu cel prin care doar o anumită cantitate de vapori de apă încap în atmosferă.

Asta este doar cea mai simplă cale de a evacua sărurile din apa mării. Vîntul joacă și el un rol, împroșcînd lichidul mării pe mal, unde apa se evaporă și rămîne doar sarea. La fel, diverse procese chimice în care este implicată magma de pe fundul mării sau diverse argile joacă și ele un rol, prin extragerea anumitelor minerale (Mg+2, K+2) din apă.

Și viața marină reglează salinitatea apelor mării. Multe animale ingerează sau extrag săruri în alte moduri din apa de mare (cum sînt ioni de Si4+ și Ca2+) , pe care fie le incorporează în propriul organism (cochilii), fie le excretează. Și mineralele astfel extrase ajung să se depună în roci sedimentare.

Pe lîngă căile de mai sus de a extrage săruri din apa mării, echilibrul este restabilit de apa dulce din rîuri și din ghețarii topiți, astfel încît salinitatea mării rămîne relativ constantă. De fapt, este vorba despre un soi de feedback, echilibrul are de-a face cu concentrația actuală: cu cît e mai mare, cu atît ratele de eliminare prin căile de mai sus sînt mai mari. Așa se face că, în ultimii 1,5 miliarde de ani, salinitatea din ocean se menține undeva pe la 3-3,5%. Mă rog, s-a menținut, pentru că în ultimii ani a început, încet, să descrească. Știu, n-o să vă placă să auziți, dar are de-a face cu schimbările climatice. Ghiciți urmarea…

2 comentarii

  1. #1

    Andrei Vlad. Omu’ a scris intre ce limite variaza, dumneata il faci mincator de rahat fiindca amintesti din ce cauza variaza salinitatea.

    Domnu’ Sarbu – avem noroc ca nu mineree se dizolva in apa riurilor ci minerale. Sarea s-ar forma asa: Apa dulce se umple de ioni de sodiu care provin din degradarea mineralelor ce compun granitul, ionii aceia dau prin apa marii pina intilnesc niste ioni de clor de pe la eruptii vulcanice. Avem astfel ingredientele care formeaza substanta aceea care produce gilcevi in caz ca o varsati.

    Carbonatul de calciu precipita mai mult in apa calda decit in apa rece. Si sarurile de calciu sunt toxice pentru procesele vitale de la o anumita concentratie. De-aia sunt cochiliile asa bogate si ornate in marile calde si asa meschine in apele reci. De-aia nu se formeaza recifi in apele reci.

  2. #2

    si cu chimia se poate face propaganda?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]