Vorbeam la o petrecere cu un prieten, cînd la un moment dat mă trage de mînecă și-mi face cunoștință cu niște oameni. „Uite, ei sînt cuscrii mei.“ „Ce? Nu știam că te-ai însurat.“ „Nu m-am însurat! ei sînt stăpînii pisicii cu care încerc să-mi combin motanul. i-am chemat să ne cunoaștem.“
A urmat o discuție halucinantă, în urma căreia am aflat că există o rețea întreagă de proxeneți de pisici care facilitează relațiile carnale între pisici. „Și? Merge, merge?“ „Deocamdată nu, le arătăm filmulețe cu alte pisici care o fac, ca să înțeleagă ce trebuie să facă, dar pînă la urmă se dau ele pe brazdă.“ Cînd am plecat, motanul tocmai îmi viola un adidas, deci s-ar putea să mai dureze pînă își consumă căsnicia.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
