Ce știu acum rușii

Cel mai mare succes al propagandei e că te-a făcut să crezi că ea există și funcționează. De fapt, situația e mai complicată. Oamenii sunt mai degrabă greu de mințit, iar atunci când ți se pare că-s prea ușor duși de nas, se întâmplă în principal din cauză că nu-s de acord cu tine. Să ne gândim la masa mare de votanți PSD. Dacă te afli în tabăra opusă, o să pui votul lor pe seama minciunilor de presă cu care sunt hrăniți și a micilor atenții electorale cu însemnele partidului: o găleată, o geacă, o pungă de făină. O să te gândești că atât de ușor e să-i minți și să-i cumperi pe acești votanți. Există, însă, și un alt mod de a privi lucrurile: Acești oameni au o nemulțumire profundă față de viața pe care o duc și pe care o pun pe seama celor care se află acum la conducere. Cu alte cuvinte, nu-i vrăjește propaganda PSD prea ușor, ci îi e prea greu dreptei să-i convingă. În științele cogniției (vezi Hugo Mercier, Not Born Yesterday), se conturează imaginea unui individ care pleacă la drum cu un scepticism destul de puternic. El va putea fi mințit doar în măsura în care crede deja acele lucruri, doar dacă minciunile sunt ușor de integrat în modul în care vede viața. În schimb, ideea unui individ credul, care o să pună botul la orice, e o aberație psihologică. Nu așa funcționează mintea umană.

E tot mai relevantă următoarea întrebare: Ce gândesc rușii acum? Ce știu ei despre războiul din Ucraina? Acceptă varianta oficială, livrată de regimul Putin, cum că vorbim doar despre o operațiune militară specială? Sau ei văd în spatele acestui discurs și intuiesc adevărul groaznic al unei invazii?

Întrebarea are o relevanță morală directă: dacă Putin i-a mințit, sunt doar niște victime ale unui regim opresiv. Dacă, în schimb, nu sunt victimele propagandei, ci se află mai degrabă pe aceeași lungime de undă cu regimul, împărtășindu-i aspirațiile de mare putere, atunci rușii de rând sunt părtași la crimele de război care au loc acum în Ucraina.

Ca să mă lămuresc, am dat o raită prin presa rusă ca să văd ce i se servește poporului. Ce-am găsit acolo n-au fost neapărat minciuni (deși se găseau și din acestea destule), cât hrană pentru poziția antioccidentală a unei minți sceptice. Pravda nu-l ridica în slăvi pe Putin, e și greu să mai procedezi atât de grosier în secolul XXI, dar îi trăgea în jos pe Biden și pe Zelenski. „Ucrainenilor, pentru ce luptați?“, se întreabă o editorialistă. „Primarul arestat din Melitopol își recunoaște vina și-i predă pe complicii săi“, anunță triumfal un alt titlu, care ignoră complet ipoteza torturii.

„Zelenski amenință că o să-i ucidă pe ucrainenii care cooperează cu rușii“, spune un articol care se află, ironic, la rubrica „Pace. Știri externe“.

Un alt gen de știri vizează greutățile cu care se confruntă acum Vestul ca urmare a sancțiunilor impuse Rusiei: cresc prețurile, haos la benzinării, inflație, Biden contestat de americanii care n-au chef să plătească blocada impusă Rusiei. Cu alte cuvinte, nimic flagrant împotriva adevărului, doar un ciob de realitate despre care se spune tendențios că epuizează problema.

Cetățenii ruși nu-s serviți neapărat cu minciuni propagandistice. Pur și simplu, li se hrănește scepticismul într-o singură direcție: antioccidentală. E ca și cum un om ar sări într-un iaz ca să salveze de la înec un copil și singurul lucru care ar apărea în presă despre tot incidentul ar fi că o persoană a înotat într-un loc unde scăldatul era interzis.