Boris Johnson, fost ministru de Externe al Marii Britanii până de curând, a fost surprins într-o înregistrare în timp ce recita un poem cu nostalgii colonialiste într-un templu sacru din Myanmar, în timpul unei vizite oficiale. Același Boris Johnson, pe care nu doar frizura îl recomandă ca pe un Donald Trump englez, a comparat Europa cu Germania nazistă și a scris un scurt poem comic despre cum Erdogan face sex cu capre.
Johnson e un populist fără jenă, căruia gafele aproape că-i sporesc popularitatea. A susținut Brexit-ul și a făcut parte din guvernul antipatic al Theresei May, care-a venit să gestioneze ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. La fel ca-n cazul lui Trump, senzația e că folosește gafele doar pentru a semnala că nu-i pasă. Încălcarea etichetei vine în continuarea retoricii lui antisistem.
Există o dezinvoltură a populismului care invită nu doar la gafe,
ci și la perceperea lor de către media. În primul rând, e vorba de atitudinea relaxată și de lipsa aparentă de regrete pe care-o are cel care a comis gafa. Apoi, mai e și relația de antagonism în care se află liderii populiști cu presa. E mult mai puțin probabil ca New York Times să remarce o gafă a lui Barack Obama decât să-l tragă de urechi pe Trump.
Ar trebui să fim conștienți că meseria politicienilor e să gafeze. Nici măcar nu e vorba de ei, ci numai de percepția noastră. Și-n America gafează politicienii, și-n Marea Britanie, și-n Franța. Aproape că-i un păcat să bagi oameni decenți în politică, pentru că o să-i risipești pe setea de gafe a poporului.
Dacă ești în tabăra greșită sau ai început prost, toată cariera politică o să fie o succesiune de momente penibile. Orice ai zice, o inepție o să iasă la suprafață.
Probabil că n-a fost om în politica noastră mai nedreptățit ca Mircea Geoană. Omul era de o mediocritate corectă, aproape adecvată. În nici un caz nu-și merita renumele de Mr. Bean, de stângaci notoriu, care, când merge pe stradă, are pe fundal muzică de circ. Nimic mai uman decât bucuria lui din noaptea în care credea că a câștigat alegerile.
Viorica Dăncilă e, sigur, mult mai ridicolă decât media, dar senzația e că poporul tot exagerează cu văicăreala. Dacă te uiți la politică într-o democrație, o să vezi oameni penibili. Așa e peste tot și așa a fost mereu. Uneori, nici măcar nu e vina lor.
