Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ce te faci dacă lipsesc frica și ura

Zoom Ce te faci dacă lipsesc frica și ura

Pe cînd era la Polirom, mereu curiosul Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) a publicat cîțiva dintre cei mai importanți scriitori turci de azi, în afară de inevitabilul Orhan Pamuk. Așa au apărut la noi excepționalele romane ale lui Elif Shafak. Cu nasul lui exersat de copoi al talentului, BAS se pricepe și la, cum să-i zic, bursa internațională a scriitorilor, așa că merge „la sigur“ atunci cînd aduce un autor străin pe piața din România. În măsura în care poți spune despre cineva că merge la sigur în materie de succes literar!

Samar Yazbek, romancieră din Siria despre care se vorbește tot mai mult în lumea largă, e una dintre puținele voci ce se aud ale refugiaților care de voie, dar mai mult de nevoie, au luat calea străinătății din cauza regimului de teroare al lui Bashar al-Assad. (Cu Adunis sau Adonis, celebrul poet sirian care e de mulți ani printre favoriții răbdători la cîștigarea Premiului Nobel e altă poveste, care n-are loc aici.) După ce a fugit din Siria, unde a luat parte la revolta din 2011 împotriva lui Assad, Samar Yazbek s-a mai întors acolo de cîteva ori, în timpul războiului civil. Convingerea ei e că Assad nu va pleca de la putere decît atunci cînd Siria va ajunge în ruină. N-ar mai fi mult pînă atunci.

În romanul lui Yazbek, Fata care nu se putea opri din mers, se vede începutul acestei operațiuni, la Damasc. Între timp, Assad a tot progresat, pînă a ajuns pe o listă internațională a criminalilor de război.

Dezarmant de straniu, minuțios în detalii de interior, în timp ce întîmplările sîngeroase din jur se îndesesc pînă la a deveni obișnuite în viața zilnică, romanul te învață cum să-ți faci o lume din hîrtia pe care scrii cu pixul, cînd totul se prăbușește. Scrii despre ceea ce (ți) se întîmplă și sfîrșitul vine atunci cînd pasta pixului tău se termină. Dacă apuci, firește.

Titlul romanului nu e o metaforă arăbească–mă rog, siriană –,fata care scrie cartea chiar nu se putea opri din mers în copilărie. Ca să n-o piardă, mama ei o leagă de mînă cu o sfoară atunci cînd iese cu ea pe stradă, iar în casă înnoadă celălalt capăt al sforii de piciorul patului. Altfel fata, care se deplasează în linie dreaptă pînă cînd ajunge în fața unui obstacol, unde schimbă direcția, deschide ușa de la intrare și se duce încotro o duc ochii. Și nici nu vorbește – fiindcă așa vrea ea, nu din alt motiv. A învățat pe dinafară Coranul și Micul Prinț, adică o carte despre cum să zbori la ceruri și una despre cum să cobori în zbor pe pămînt. În prima pagină a romanului, un avion huruie pe deasupra casei care o adăpostește pe tînăra povestitoare. Tipa relatează cu o naivitate asemănătoare aceleia cu care Micul Prinț descoperă lumea și sare de la una la alta, așa cum fac copiii cînd povestesc ceva. Lui Yazbek îi reușește această, totuși, simulare a inocenței, cu ajutorul căreia narațiunea trece fără probleme de la bombardierul care dă ocol unui cartier sărac din Damasc la biblioteca școlii unde mama e femeie de serviciu și fata ei a învățat să citească de una singură. Detalii ca să știți la ce să vă așteptați și să nu închideți cartea fiindcă firul poveștii se rupe, una-două, spre deosebire de romanele în care cititorul e dus de mînă, neabătut, de-a lungul unui drum.

Ca și Micul Prinț, fata din romanul lui Yazbek n-a învățat ce e frica și nici să urască. Povestește cu pixul ei, fără să împartă lumea în tabere; e oricum împărțită, doar că ea nu-și dă seama de această împărțire. La fel cum nu categorisește lucrurile în bune și rele – asta rămîne în seama cititorului –,de unde și senzația la lectură că romanului îi lipsește ceva. Două dintre ingredientele vieții zilnice de azi, frica și ura, cu care ne-am obișnuit atît de mult încît au ajuns să facă parte din noi și ne ia neliniștea atunci cînd le constatăm, iritați, absența.

Samar Yazbek, Fata care nu se putea opri din mers, traducere și note de Laura Sitaru, Editura Trei (Pandora M), 2020.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint