Cristian Diaconescu a pornit un turneu prin țară. Sau ce-o fi chestia asta la care s-a înhămat de unul singur. Ca o furnicuță harnică, deși nu are nici o funcție în partid, fiind președintele Fundației MIșcarea Populară și candidat, chipurile, la prezidențiale, Cristian Diaocnescu bate filialele în speranța că asta-l va ajuta în noiembrie, la alegeri.
Sâmbătă, 21 iunie, la ora 13,30 trecute fix, Cristian Diaconescu era în Tulcea. O dovedeau Audi-ul negru cu număr de Gorj și șoferul cu față de sepepist reformat care așteptau peste drum de sediul local și județean al PMP. Înăuntru, după ce urcase pe niște scări înguste până la cucurigu, candidatul aștepta sosirea jurnaliștilor locali, cărora se pregătise să le adreseze un lung și energizant discurs.
Partidul în blugi a trecut la costum
Țineam minte din campania electorală că PMP ar fi partidul altfel, în blugi, al generației tinere, al oamenilor care acum au intrat în politică. Îhî. În sediul care nu amintea deloc de măreția trecută a membrilor PMP, candidatul se întreținea cu președintele interimar al filialei locale și cu încă doi-trei membri de partid. Discuția avea loc în cabinetul președintelui, o caricatură pe lângă fostul birou al acestuia de pe vremea când era ditamai președintele de Consiliu Județean. Căci, da, Victor Tarhon, președintele PMP Tulcea, nu e vreun tinerel intelectual intrat acum în politică, ci un fost pedelist hârșit, îngrășat de Elena Udrea cu fonduri europene timp de patru ani și dat afară în șuturi de tulceni în 2012, din motiv de prea mulți bani pentru partid. Blugii nu erau pe nicăieri. Probabil că asta cu partidul în blugi vine, totuși, de la ultimul transport al marinarului Băsescu, pe care nu l-a mai putut desface pe piața liberă după 1990, că se umpluse asta (piața, desigur) de făcături iefitne aduse de la turci. Și, na, dacă tot n-a dat omul blugii la timp, i-o fi păstrat pentru ca, peste ani, să-și îmbrace cu ceva adepții flămânzi și goi. Bine că n-au făcut partidul carpetelor, totuși.
Mulțime, ovații, tăcere
În fine, sala se umple. Și chiar dacă e mică, se umple greu. Presa locală de-abia mai respiră în Tulcea, iar asta are o legătură strânsă cu miracolul economic oferit orașului de PDL, în timpul guvernării oamenilor neprihăniți care-s azi la PMP. Dar, una peste alta, tot se strânseseră cinci ziariști, cu tot cu corespondentul local al Agerpres. Iar pe lângă aceștia, mai erau vreo doi ziariști din presa centrală, doi poeți, dintre care unul și ziarist, și trei admiratori locali. Ai cui exact, nu se spune. Probabil că, văzând atâta lume, mult mai multă decât se estimase, în inima candidatului și în cea a președintelui filialei locale sângele a început să se agite cu putere. “Uite, mă, că ne iubește lumea, totuși.” Îhî.
Ușor de speriat
Candidatul și gazda sa locală se strecoară în mijlocul mulțimii excitate, trecând pe lângă un platou meschin cu fursecuri și pe lângă sticla de apă plată din care ziariștii ar fi trebuit să-și adape setea. Direct, că pahare nu erau. Deh, e austeritate, sunt și ei la început, e de înțeles. Tripleta pemepistă (căci pe lângă candidat și președintele local mai exista și un alt politician de succes, fost consilier local din partea PDL, al cărui nume, din păcate, îmi scapă; dar e cunoscut pe plan local, pot jura, colegii de serviciu sigur și-l amintesc) se așază temeinic la masă, așteptându-se la o conferință de succes, presărată eventual cu aplauze. Îhî. Nici nu se așază bine candidatul, că în fundul sălii începe show-ul. Așa-zișii admiratori sunt, de fapt, un grup de diversioniști veniți să-i strice distracția omului. Una după alta ies la iveală pagini A3 (ca televiziunea, exact), pe care diversioniștii printaseră ceea ce Agerpres avea să numească “mesaje satirice”. Aș putea să redau din memorie ce scria acolo, ceea ce, de altfel, voi și face: “Bun venit la apa mică!”, “Diaconescu președinte. ROFL”, “Continuatorii lui Băsescu. Mircea”, “Diaconescu, lider de renume mondial. Bercea”, “După două suspendări, merge și-o executare”, “Astăzi la Tulcea, mâine la Chilia!”, “Udrea a slăbit cu regim semideschis”, “6,9%, un bun început”.
De aici încolo, candidatului i s-a rupt total filmul. A pierdut și chef de discurs, și considerații înalte, și mesaj pentru alegători. S-a dus totul pe apa sâmbetei. Pur și simplu, diversioniștii ăștia îi distruseseră evenimentul. A încercat să se scoată puțin, spunând că ar vrea el hârtiile cu “mesaje satirice”, dar apoi s-a răzgândit. Cică nu știa cine le-a plătit. Adevărul e că și costă mult niște printuri pe A3. De fapt, da, la stat ar fi costat câteva sute de lei. Dar erau tipărite în regim privat, totuși.
Cinci minute și-atât
Cinci minute a durat, până la urmă, conferința de presă a celui ce se visează cu ochii deschiși președinte al României. Cinci minute, pentru că mai mult n-a putut să reziste miștourilor și nici n-a fost în stare să iasă elegant din situație. Cinci minute, după care a plecat țanțoș, cu tot cu dinozaurul local, spre o destinație necunoscută. Poate spre masă, nu se știe. Dar, una peste alta, a prins fluxul de știri al Agerpres. Însă nu pentru că ar fi făcut el ceva deosebit, ci pentru că ziarista care a scris știrea a consemnat că nepotul lui Antonescu a fost cel care i-a stricat tihnita vizită în teritoriu lui Cristian Diaconescu, politicianul fără replică la el. Confirm, nepotul lui Crin Antonescu era acolo. Dar n-a stricat el nimic. Partidul ăla e el însuși stricat tot, încă de la înființare.
Ha,ha,ha :)))
Diaconescu sa merga la unitate sa ceara marirea sporului de rusine , ca indura cam multe in ultima vreme