Ştiu că încă mai plîngeţi de mila lui Adrian Năstase. Şi noi la fel, mai ales cînd tăiem ceapă pentru chiftele sau ridică vreo grasă neepilată mîna în autobuz. Altfel, parcă ne-a mai trecut şi avem chef să privim cu încredere în viitor, că poate ajung şi alţi Ei Înşişi la răcoare şi nu se pricep la sinucidere. Să fie clar: noi nu dorim răul nici unuia dintre viitorii acuzaţi. Le dorim multă sănătate, să scape cumva pe motive medicale. Dar credem că presa e datoare să sprijine clasa politică: măcar o dată-n viaţă să facă şi ei un lucru ca lumea.
Muntenegreanul Milo Bogisic s-a dus la salonul de servicii funerare, a plătit totul în avans, a rugat angajaţii să-i corecteze necrologul, a sărit vioi în coşciug şi şi-a tras un glonţ în cap. Că glonţul a ratat creierul, asta ne miră la fel de mult ca şi faptul că nu ne calcă pe zebră nici un avion care zboară între Viena şi Paris. Ne mirăm, în schimb, de faptul că firma refuză şi acum să-i dea omului banii înapoi pe coşciug. Care e problema? Le e lene să-i dea kilometrajul înapoi şi să-l vîndă drept nou?
Dar să lăsăm pistoalele, istoria ne arată că sînt bune doar cînd foşti premieri vor să se afişeze cu fulare de cocalari. Cînd thailandeza Yooket Paen a murit, vecinii s-au adunat, au mormăit un „Reîncarnare uşoară!“ şi au întrebat cum s-a întîmplat. „Simplu“, le-a explicat sora decedatei. „Ea mergea pe-aici, a alunecat ca mine în balega asta, s-a prins ca şi mine de cablul ăsta neizolat şi… zzzzzzz!“
Prea complicat? Atunci înecaţi-vă amarul în piscina viloiului de neam prost pe care l-aţi construit din salariul de demnitar. Citez din jurnalul salvamarului-şef din New Orleans: „Azi toţi salvamarii mei au sărbătorit primul sezon fără nici un înecat. Personal, am găsit ideea cam neortodoxă, dar am închis ochii. Cînd i-am deschis l-am găsit pe Jerome Moody mort pe fundul piscinei. Ce-am făcut atunci? Un parastas, fireşte“.
Ne apropiem de final şi ştim că mormăiţi „David Carradine, asfixiere autoerotică“. Corect: orice politician este un autoerotic cînd vine vorba să facă ceva util pentru societate şi sfaturile de azi sînt foarte utile. Dar preferăm să încheiem pe un ton cult, despre cum s-a sufocat Tennessee Williams cu capacul unui flacon de picături pentru ochi. Adăugăm că dramaturgul era beat rangă cînd a reuşit, asta ca să nu se interpreteze cumva. În definitiv, ce legătură poate fi între România şi uischianul turnat în ură de un ins cu defect de vedere?
