Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cenzorul sînt eu, scriitorul

Zoom Cenzorul sînt eu, scriitorul

De unde să știe o jună prozatoare din Basarabia ce-a învîrtit cenzura de la București?! Cu întrebarea asta deloc încurajatoare în minte am început să citesc romanul Lilianei Corobca.

Primele pagini, cu un imaginar schimb de e-mail-uri între autoare și o fostă cenzoriță fugită din țară în 1974, și ea inventată, conțin un amestec de informații verificabile și de amănunte din panoplia vechii convenții literare a manuscrisului găsit, care în acest caz e un manuscris furat. Cenzorița și-a riscat pielea trecînd peste graniță caietul cu însemnări de specialitate al unei colege de breaslă. Caietul de strict uz intern ar fi trebuit ars sub supravegherea unei comisii, pentru a nu lăsa urme nici măcar în arhivele cenzurii.

Romanciera se pricepe să-ți zgîndărească interesul și face asta cu grija ca fiecare amănunt al ofertei ficțiunii pentru care te pregătește să pară cît mai verosimil. Chestiile astea mi se par importante fiindcă spun multe despre autor și mai ales despre ceea ce crede el – ea, în acest caz – că trebuie să trateze trucurile cu care romancierii vor să-și vîndă marfa. Un postmodernist, să zicem, se distanțează parodic de ele, pornind de la presupunerea că cititorul le-a fumat. Liliana Corobca nu-ți face cu ochiul, printre rînduri, că „se joacă” și ea cu o convenție inventată de alții, ci chiar vrea să te facă să crezi că ceea ce urmează s-a întîmplat de-adevăratelea.

Pînă să scrie romanul ăsta, Liliana Corobca s-a documentat despre cenzura de la noi, despre cenzurile din țările frățești care au trecut prin comunism. Dar a cercetat și cenzura mai discretă, însă la fel de neîndurătoare din state care n-au trecut prin experiența partidelor unice, însă au folosit cenzura sau o întrebuințează în continuare ca redută a apărării patriei de dușmanii dinăuntru și de cei din afară. Nu mai pun la socoteală cenzura religioasă din vremurile Renașterii, de pe urma căreia autorii puși la index se puteau socoti norocoși dacă nu erau torturați ca să mărturisească în ce relații erau cu diavolul sau nu erau puși la prăjit pe rug, dacă o țineau pe-a lor, precum Copernic, cu inspirațiile lor diavolești că Pămîntul se învîrtește în jurul Soarelui.

Tot cercetînd ea, în scopuri documentare, îndeletnicirile cenzurii de la noi și de aiurea, Liliana Corobca a pus de un personaj, cenzorița din vocație, pe care l-a lăsat să înoate în ciorba politică a vremii în care cenzura funcționa la noi fără ascunzișuri, chiar dacă cenzorul nu se putea lăuda cu îndeletnicirea lui.

Caietul furat de cenzorița care a fugit în Vest cu el cu tot aparține unei tipe care are vocația cenzurii și pentru care lupta de clasă e, încă din copilărie, o afacere personală. Nu intru în detalii ca să nu-i stric Simonei Tache plăcerea lecturii, dar închipuiți-vă că, la fel ca Flaubert, cel care spunea că el e Doamna Bovary, și Liliana Corobca ar putea susține că ea e cenzorița emerită, Filofteia, cea neîndurătoare cu textele scriitorilor care îi sînt repartizate la lectură și al cărei caiet a fost scos peste graniță.

Filofteia e patrioată cu program de la partid, însă, după ce se adîncește în meseria asta care o face să-i urască pe scriitori, pentru că-i încearcă vigilența, se transformă într-un soi de critic literar fără brevet, care stă la pîndă în așteptarea capodoperei. Cea pentru care lucrează și ea pe textele autorilor mediocri care-i ajung pe mînă. Căci ceilalți, scriitorii mari, nu primesc aprobare de la cenzură, ci de la partid. Așa că, atunci cînd partidul decide că într-un roman poate apărea și cuvîntul „căcat”, pînă atunci interzis, cenzura se consideră ignorată și insultată în competențele sale.

Caiet de cenzor, cu toate inegalitățile sale, e cel mai bun roman al Lilianei Corobca și cea mai frumoasă poveste despre cenzură din cîte au apărut la noi.

Liliana Corobca, Caiet de cenzor, Editura Polirom, 2017.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]