După cum spuneam săptămîna trecută, editurile din perioada comunistă se străduiau, atît cît era posibil, să afle care era situaţia pe piaţa cărţii. Pentru asta fiecare editură întocmea anual o „listă a lucrărilor propuse să apară în anul următor“ cu precizarea: „Exemplar de lucru pentru anchetarea reţelei de difuzare în vederea stabilirii tirajelor“.
Evident, această listă avea o aprobare prealabilă de la Securitate şi de la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Lista respectivă cuprindea numele autorului, titlul cărţii, numărul de coli editoriale, preţul şi un scurt rezumat al lucrării. Iarăşi evident, rezumatul cărţii n-avea nici o legătură cu conţinutul ei. Redactorii care întocmeau rezumatul respectiv se fereau ca dracu’ de tămîie să spună ceva adevărat despre vreo carte, fiindcă exista riscul ca ea să fie tăiată din planul editorial numai pe baza rezumatului. Iată cum era prezentat în 1979 romanul Danei Dumitriu Sărbătorile răbdării, care urma să apară la Editura Cartea Românească: „Dorinţa de împlinire a unei tinere muncitoare, în ambianţa unui colectiv bine închegat.
Paginile cărţii ilustrează procesul complex al formării unui caracter cu înalte virtuţi morale“. Şi iată rezumatul romanului, făcut de Nicolae Manolescu în a sa istorie: „Problema profesoarei de română de la un liceu bucureştean este mariajul ei nereuşit, cu un medic eminent şi ambiţios, dar neînstare de afecţiune“. Din nou evident, librarii nu dădeau doi bani pe aceste prezentări şi comandau cărţile bazîndu-se pe numele autorului.
(va urma)
