E bine că politicianul român visează mare. PNDL, „Anghel Saligny“, PNRR, podul de la Brăila… mare, să fie mare. Ceva frumos, mare, să se vadă de departe. Plus că unde e mult e mult și de furat.
La fel procedează și în cazul tragediilor. Controale la toate stațiile GPL din țară, testăm toți elevii la școală împotriva drogurilor, de mâine toate instituțiile să vină cu părinții la Guvern. Ceva mare, ceva să ia ochii – o altfel de explozie, practic. De preocupare, de competență, de hărnicie.
Se simte de la o poștă în atitudinea statului cuvântul „drogații“. Disprețul, scârba față de cei „greșiți“. De aici și încercarea asta de a-i demasca practic. Statul nu are un plan prin care să lupte împotriva dependenței – el vrea să-i prindă pe drogați. Să-i dea pe mâna părinților, să le bage părinții mințile în cap, că o bătaie nu a omorât pe nimeni, din contra.
E halucinant să vezi cum, practic, fiecare tragedie vine să mutileze, pe lângă destinele unor familii, și chipul oricum schimonosit al statului nostru. Cu fiecare nouă tragedie, statul se afundă în decizii și acțiuni tot mai absurde. Tot ce ne salvează cât de cât este că, în final, mai nimic din tot ce se pune la cale nu se întâmplă în realitate.
Singura măsură la care statul român se gândește e să trateze drogații.
Ar fi infinit mai sigur de stârpit boala dacă ar impușca cel puțin 200 de traficanți de droguri, așa direct, când e somat să se tragă direct. Că traficanții sunt arhicunoscuți…
O problema e si ca cetatenii se multumesc cu masurile bombastice, de ochii lumii. Cand se mai calmeaza apele, cand mai uita lumea si tragedia devine nota de subsol, cetatenii se retrag in taberele lor si totul se reia de la zero. ”Votez USR pentru ca Ponta i-a omorat pe-aia la Colectiv si PSD e plin de corupti” – ”Votez PSD pentru ca USR e plin de drogati si bizari”.
De fapt, cand tragi linie, dupa Colectiv nu s-a schimbat nimic. Dupa seria aia de cutremure de acum cativa ani, la fel, nimic. Indiferent de partid, toti au dat din gura, au facut controale bombastice, apoi au lasat-o jos. Iar votantii lor s-au multumit sa se bata ca galeriile dupa meci, dar nu s-a dus unul sa-si traga echipa de maneca sa-i intrebe ”ba, tu de ce n-ai jucat?”.
Sa ne pregatim sufleteste macar ca si dupa azile, spitale, 2 mai si Crevedia sa nu se schimbe nimic in continuare.