Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Chinezii, cînd dau de greu

Zoom Chinezii, cînd dau de greu

Unii susțin despre Yan Lianke că ar fi cel mai bun scriitor chinez în viață. Chestie de gust. Alții susțin același lucru despre Mo Yan, cel ce a luat Premiul Nobel în 2012 și despre care Mircea Cărtărescu spunea că ar fi fost omul Puterii de la Beijing. Nu ni s-a părut că Mo Yan ar fi fost un cîntăreț al comunismului chinezesc. Dar nici că ar fi un critic supărat al regimului: autorul Sorgului roșu se mulțumește să ia peste picior puterea exercitată de partidul unic în numele poporului. Spre deosebire de el, Yan Lianke face parte din categoria scriitorilor „cu probleme”, cum li se spunea la noi autorilor care făceau dezvăluiri neconvenabile despre regimul politic autohton.

Yan Lianke seamănă pînă la un punct cu scriitorii noștri care scriau cît puteau de critic despre „obsedantul deceniu”, dar unii dintre ei dădeau de înțeles, din oportunism sau din prostie, că după aceea ajunsese Nan la găvanul democrației. Or, Lianke nu-și face astfel de iluzii, în pofida relaxării de după deceniile în care Mao a condus China, cu Cărticica lui roșie pe care tot chinezul trebuia s-o știe pe de rost, dar și s-o poarte în buzunarul de la piept, ca să nu dea de dracul. Merită să recitiți romanul lui, În slujba poporului, care nu e doar o satiră a maoismului din armata populară a Chinei, ci și o satiră a vremurilor noi, scrisă din perspectiva omului obișnuit pe care istoria îl tăvălește ca pe nimic, chiar și atunci cînd are dreptate.

Zile, luni, ani nu mi se pare un roman satiric, deși după ce a fost tradus în engleză și în multe alte limbi, recenzenți binevoitori l-au categorisit astfel, pentru a-i spori vînzările. Cartea lui Lianke mi-a adus aminte, pînă la un punct, de Bătrînul și marea, micul roman al lui Hemingway despre lupta cu viața, în care cîștigătorul pierde, chiar dacă se luptă pînă în ultima clipă. Doar că în timp ce parabola lui Hemingway te trimite la aventura personală a unui bătrîn pescar, Lianke scrie o poveste extraordinară despre solidaritate și despre sensul pe care-l are viața pentru chinezi. Adică pentru eroii neștiuți care cred în supraviețuirea comunității lor în momente de restriște.

Rar mi-a fost dat să citesc o carte de o asemenea profunzime, în care imaginația autorului să funcționeze atît de plauzibil pentru a construi o poveste deopotrivă extraordinară și de un realism impecabil.

Cum poate suprviețui un bătrîn chinez unei secete necruțătoare care-i alungă pe toți ceilalți locuitori ai satului în căutarea unor locuri mai bune? Și ce-l mînă pe acest bătrîn chimez rămas singur în satul abandonat? Nu știm cînd s-a întîmplat asta. Sîntem într-un timp din afara timpului obișnuit. Un timp al secetei care provoacă migrații și în care scapă cine poate. Așa că bătrînul Xianye își face socoteala că nu va putea face față călătoriei salvatoare și preferă să rămînă în sat, împreună cu un cîine orb. Nu prea ai ce să scoți epic dintr-o asemenea poveste, dacă nu ești în stare să inventezi o aventură care să-l țină aproape pe onor cititorul. Iar aventura e că Xianye vrea să țină în viață un vlăstar de porumb, în pofida secetei. Singurul vlăstar care a răsărit pe tot cuprinsul cîmpurilor satului și pe care Xianye vrea să-l țină în viață cu orice preț. Această formidabilă metaforă a supraviețuirii ține de ceea ce sînt chinezii, peste mode și timp, și care-i face să fie ceea ce au fost și sînt, iar din Yan Lianke un scriitor genial.

Yan Lianke, Zile, luni, ani, traducere de Irina Ivașcu, Editura Polirom, 2018.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • O dublă înmormîntare

    22 mai 2018

    Înainte s-o cotească de-a bușilea spre infern printr-un tub de ciment folosit la canalele de irigații din pustiul libian, Muammar Gaddafi, observînd că trădarea trăiește în concubinaj cu ofițerii din […]

  • Evreunul contra Israel?

    22 mai 2018

    Ca dovadă că prostia nu e monopol PSD, șeful PNL a făcut o plîngere penală pe adresa Torei iudaice, acolo unde legea talionului, a ochiului scos și a dintelui spart […]

  • Când Dragnea și Orban se joacă de-a Messi

    22 mai 2018

    Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune […]

  • Convertirea pescarilor

    15 mai 2018

    Duhnea Ierusalimul ca o străveche bute, Imperiul avea platfus și nu primea nici vești și cum dădeam cu vîrșa prin bălțile stătute, de mila Lui ne-am transformat în pești.   […]

  • Iohannis la numărătoarea morților

    15 mai 2018

    “A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, zicea Klaus Iohannis, în noiembrie 2015, cînd norocul său politic incendia clubul Colectiv și îi aducea pe tavă […]