Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Chinezii, cînd dau de greu

Zoom Chinezii, cînd dau de greu

Unii susțin despre Yan Lianke că ar fi cel mai bun scriitor chinez în viață. Chestie de gust. Alții susțin același lucru despre Mo Yan, cel ce a luat Premiul Nobel în 2012 și despre care Mircea Cărtărescu spunea că ar fi fost omul Puterii de la Beijing. Nu ni s-a părut că Mo Yan ar fi fost un cîntăreț al comunismului chinezesc. Dar nici că ar fi un critic supărat al regimului: autorul Sorgului roșu se mulțumește să ia peste picior puterea exercitată de partidul unic în numele poporului. Spre deosebire de el, Yan Lianke face parte din categoria scriitorilor „cu probleme”, cum li se spunea la noi autorilor care făceau dezvăluiri neconvenabile despre regimul politic autohton.

Yan Lianke seamănă pînă la un punct cu scriitorii noștri care scriau cît puteau de critic despre „obsedantul deceniu”, dar unii dintre ei dădeau de înțeles, din oportunism sau din prostie, că după aceea ajunsese Nan la găvanul democrației. Or, Lianke nu-și face astfel de iluzii, în pofida relaxării de după deceniile în care Mao a condus China, cu Cărticica lui roșie pe care tot chinezul trebuia s-o știe pe de rost, dar și s-o poarte în buzunarul de la piept, ca să nu dea de dracul. Merită să recitiți romanul lui, În slujba poporului, care nu e doar o satiră a maoismului din armata populară a Chinei, ci și o satiră a vremurilor noi, scrisă din perspectiva omului obișnuit pe care istoria îl tăvălește ca pe nimic, chiar și atunci cînd are dreptate.

Zile, luni, ani nu mi se pare un roman satiric, deși după ce a fost tradus în engleză și în multe alte limbi, recenzenți binevoitori l-au categorisit astfel, pentru a-i spori vînzările. Cartea lui Lianke mi-a adus aminte, pînă la un punct, de Bătrînul și marea, micul roman al lui Hemingway despre lupta cu viața, în care cîștigătorul pierde, chiar dacă se luptă pînă în ultima clipă. Doar că în timp ce parabola lui Hemingway te trimite la aventura personală a unui bătrîn pescar, Lianke scrie o poveste extraordinară despre solidaritate și despre sensul pe care-l are viața pentru chinezi. Adică pentru eroii neștiuți care cred în supraviețuirea comunității lor în momente de restriște.

Rar mi-a fost dat să citesc o carte de o asemenea profunzime, în care imaginația autorului să funcționeze atît de plauzibil pentru a construi o poveste deopotrivă extraordinară și de un realism impecabil.

Cum poate suprviețui un bătrîn chinez unei secete necruțătoare care-i alungă pe toți ceilalți locuitori ai satului în căutarea unor locuri mai bune? Și ce-l mînă pe acest bătrîn chimez rămas singur în satul abandonat? Nu știm cînd s-a întîmplat asta. Sîntem într-un timp din afara timpului obișnuit. Un timp al secetei care provoacă migrații și în care scapă cine poate. Așa că bătrînul Xianye își face socoteala că nu va putea face față călătoriei salvatoare și preferă să rămînă în sat, împreună cu un cîine orb. Nu prea ai ce să scoți epic dintr-o asemenea poveste, dacă nu ești în stare să inventezi o aventură care să-l țină aproape pe onor cititorul. Iar aventura e că Xianye vrea să țină în viață un vlăstar de porumb, în pofida secetei. Singurul vlăstar care a răsărit pe tot cuprinsul cîmpurilor satului și pe care Xianye vrea să-l țină în viață cu orice preț. Această formidabilă metaforă a supraviețuirii ține de ceea ce sînt chinezii, peste mode și timp, și care-i face să fie ceea ce au fost și sînt, iar din Yan Lianke un scriitor genial.

Yan Lianke, Zile, luni, ani, traducere de Irina Ivașcu, Editura Polirom, 2018.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100