– Bine v-am găsit, rosti calm, dar ferm, Chuck Norris în fața porților raiului.
– Bună ți-a fost inima dacă ai ajuns la noi! rosti nițel stînjenit Sf. Petru. Nu că ar fi fost careva îndeajuns de țicnit să te oprească, bodogăni pentru sine.
– Păi, deschide poarta… insistă Chuck, nedumerit.
– De ce atîta grabă, turcii te-nconjor?
– Nu fi ridicol, i-aș fi secerat pe toți cu lovitura mea de picior din întoarcere. În plus, ce să caute păgînii aici? Din cîte văd cu privirea mea cu raze X, nu aveți nici pilaf, nici hurii… Serios, vine vreodată un păgîn aici?
– Doar cînd comandă românii șaorma. Sau cînd face Apple un update la Maps.
– Aveți probleme cu Apple?
– Doar cu primii doi utilizatori. Dar i-am alungat, așa cum e normal și plăcut lui Dumnezeu.
– Hai să revenim la poarta aia. O deschizi azi sau apelez la lovitura mea de picior?
– (stînjeneala crește) Aaa, da… ia te uită, nu-mi găsesc cheile… așteaptă un moment, cred că le-am luat pe alea de la casă…
– Petre, locuiești aici!
– Vai de mine, le-am scăpat printre nori… așteaptă-mă puțin, ai o eternitate la dispoziție.
– Ajunge, dă-te la o parte. Deschid eu!
Ajuns în fața tronului de purpură și aur al Domnului, Norris fu întîmpinat de o atmosferă de adîncă stînjeneală.
– Bună ziua! rosti Chuck Norris la fel de calm, la fel de ferm.
– Pacea asupra ta! îi răspunse Dumnezeu. Stai jos, te rog, îi spuse și îi indică un norișor.
– Nu, mulțumesc, nu sînt obosit.
– Stai jos, te rog. Nu uita ce-a spus Petre Țuțea: …Să te ridici împotriva lui Dumnezeu este, înainte de toate, o mare prostie“.
– Dar cine s-ar ridica aici împotriva…
Dumnezeu îl privește cu subînțeles.
– A, înțeleg. Aici am ajuns, să luăm în serios bancurile cu Chuck Norris?
– Inițial n-aveam de gînd, dar cînd le auzi constant dinainte de Geneză, începi să intri la idei.
– Putem să le explicăm oamenilor că e o neînțelegere, o greșeală de interpretare…
– Le explic de două mii de ani chestii imposibil de interpretat – să nu furi, să nu ucizi – și ei ce-au făcut? Religii care să interpreteze asta! Am făcut un Univers în șapte zile pentru un popor de tîmpiți!
– Vrei să spui…
– Licență poetică. Toți sînt ai Mei, indiferent de bazaconiile lor speciale.
– Bun, și atunci ce facem?
– Știu și eu?
– Uite, în unire stă puterea. Aș putea să mă alătur vouă în club.
– Nu fi ridicol! Sfînta Pătrime? Vrei să se omoare idioții pentru că unii vor să-și facă semnul pătratului și alții semnul dreptunghiului? Nu mai zic de radicalii rombului.
– Și talibanii trapezului…
– Aia zic. Nu, mai bine rezolvăm problema dogmatic.
– Adică?
– Elementar, dragul meu Norris: ai murit vineri, deci sigur vei învia duminică. Și, între timp, vei trece prin Iad, a cărui poartă o vei deschide cu faimoasa ta lovitură de picior din întoarcere. A, Mihail, să vorbim cu Dante să schimbe versul Divinei Comedii în „Lăsați orice speranță, voi peste care intră nebunul ăsta aici!“.
5.386 de vizualizări
